Video Tarciziu Șerban, despre moştenirea pe care o lasă Papa Francisc şi provocările viitorului Suveran Pontif

Suveranul Pontif şi-a dorit ca şi înmormântarea sa să fie total distinctă de cea a predecesorilor săi. Trupul său nu va mai fi expus pe un catafalc, aşa cum se obişnuia, ci într-un sicriu deschis. În mod tradiţional, un Papă este înmormântat în criptele aflate sub Bazilica Sfântul Petru, unde îşi dorm somnul de veci aproape 100 de foşti Suverani Pontifi. Despre întreaga situaţie am vorbit cu Tarciziu Șerban, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București.

Potrivit Corriere de la Serra, conclavul se va reuni între 5 şi 10 mai, adică după 15 zile de la moartea Papei Francisc, aşa cum prevăd regulile. În orice caz, următorul Papă va prelua conducerea unei Biserici Catolice modelate de reformele lui Francisc. 

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Tarciziu Șerban, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta:

Vezi și

- Care vi se pare cea mai importantă moştenire pe care o lasă în urmă Papa Francisc?

- Papa Francis a lăsat o amprentă puternică de umanitate. Aţi amintit de acel gest pe care l-a făcut pe când încă era Arhiepiscop la Buenos Aires, gestul de a fi spălat picioarele unor bolnavi de SIDA, dar el a repetat astfel de gesturi. A stat la masă cu oameni ai străzii, la fel a spălat picioarele unor persoane din închisoare sau nu s-a jenat să se apropie de persoane care aveau dizabilităţi, să le ia în braţe, să le îmbrăţişeze, să le mângâie. Cu alte cuvinte, trăsătura lui a fost această latură umană pe care ştia să o transmită cu o căldură deosebită şi cred că acest lucru a rămas în amintirea tuturor. 

- Din seria reformelor, schimbărilor, modernizărilor pe care a încercat să le aducă Papa Francisc, ce vi se pare notabil?

- Mi se pare că a avut curajul să abordeze toate problemele societăţii şi ale bisericii din zilele noastre. Nu înseamnă că le-a şi rezolvat, pentru că nu sunt uşor de rezolvat. Sunt probleme de natură teologică sau altele de natură antropologică ori aceste probleme sunt fixate deja în canoane. El a trebuit să dea şabloanele de o parte şi să reformuleze toate problemele în aşa fel încât să putem crea, cum apărea şi în filmul de dinainte, acele punţi de legătură cu oricine, fie de religie diferită, fie de stare sau de condiţie socială diferită. Nu conta, pentru că pentru el omul era cel mai preţios, omul trebuia salvat sau omul trebuie valorizat. 

- Care este aşteptarea comunităţii catolice pe care o reprezentaţi? Aşteptarea comunităţii catolice din România de la viitorul Papă? Să continue această dărâmare de şabloane, de ziduri, sau să meargă mai degrabă într-o direcţie conservatoare?

- De fapt, problema acestor reforme este una care se impunea, pe de o parte, dar există şi anumite aspecte care ţin de o legislaţie pe care noi o numim divină. Când Dumnezeu sau Iisus Hristos a fixat anumite exigenţe, acelea nu le poate schimba nimeni, niciun Papă. În schimb, când sunt aspecte care ţin de viaţa cotidiană, reguli de viaţă pe care le-au fixat oamenii de-a lungul timpului, le putem discuta, le putem reformula, le putem schimba. Important este ca noi să putem să credem, să ne apropiem unii de alţii, să câştigăm încredere reciprocă şi să putem trăi împreună, indiferent de confesiuni, indiferent de condiţie socială şi mai ales, cum aţi notat şi bine la un moment dat, el a dorit o apropiere mai mare între categoriile sociale, dar şi între ţările din nord şi ţările din sud, ţările bogate sau ultrabogate şi ţările sărace. Şi a pledat pentru acele ţări sărace în aşa fel încât ele să nu fie zdrobite de datorii ci, dimpotrivă, să li se dea o şansă, să nu fie jefuite, să nu fie umilite, să aibă şi aceste ţări o şansă de a participa la comunitatea internaţională.

- Uitându-ne la configuraţia cardinalilor eligibili, cine vi se pare favoritul sau din ce zonă vi se par că vin favoriţii pentru a deveni următorul Papă?

- Am apreciat ce a spus Mădălina Iacob, că, într-adevăr, aşa se întâmplă în biserică. Cei care au probabilitatea cea mai mare de regulă intră papabili în conclav şi ies cardinali. Pentru că acolo se întâmplă un lucru foarte simplu. Toţi cardinalii întâi aruncă o privire atât în biserică, cât şi societatea de astăzi, pentru a vedea care sunt problemele cu care se confruntă, care probleme, ştiu eu, trebuie apoi continuate, iar apoi pentru a vedea care este persoana care ar putea gestiona cel mai bine aceste probleme. De aceea întotdeauna au fost surprize. A fost surpriză cu Ioan Paul al II-lea, un Papă dintr-o ţară comunistă, şi a fost surpriză cu Papa Francisc. Cine se aştepta la aceşti oameni? Nimeni. Erau nişte necunoscuţi şi totuşi au fost aleşi Suverani Pontifi.

- Care sunt problemele, că tot pomeneaţi, sau provocările cu care se confruntă societatea şi lumea catolică, în aceste momente, şi pe care viitorul Papă le-ar avea de rezolvat în mod concret?

- Eu nu ştiu să vi le înşir, dar nu mai departe de la discursul de la Binecuvântarea Urbi et Orbi, sigur că a punctat acolo câteva dintre acestea. Desigur că la nivel internaţional ar fi stoparea înarmării, dar înainte de toate ar fi oprirea războaielor. Războaiele arhiştiute, dar şi războaiele neştiute din Sudanul de Sud, Yemen sau Myanmar. Războaie despre care se vorbeşte foarte puţin. Deci ar fi oprirea războaielor. Apoi ar fi şi stoparea înarmării sau reînarmării, pentru că se alocă sume colosale pentru înarmare, când de fapt aceste fonduri ar trebui alocate mai degrabă dezvoltării, spitalelor, şcolilor şi aşa mai departe. Mai sunt alte probleme care ţin şi de organizarea internă din biserică. Ştiţi bine că ultimul sinod al episcopilor a avut ca temă tocmai sinodalitatea. Sinodalitatea înseamnă un alt mod de a trăi în biserică şi anume să se treacă de la acea formă de înţelegere a ierarhiei piramidală la una sinodală, în sensul în care fiecare creştin să se simtă membru şi să se simtă responsabil în biserică, să-şi asume aceste responsabilităţi şi, în acest sens, sigur să fie coparticipant la viaţa bisericii. Şi, sigur, sunt şi alte probleme pe care poate că nu este acum momentul să le dezbatem dar, într-adevăr, este nevoie de cineva care să continue reformele. Acest lucru cred că ni-l dorim cu toţii.

- Punctaţi foarte interesant că, în momentul conclavului, cardinalii intră cu această privire de ansamblu asupra problemelor din jur, asupra provocărilor din jur, dar vă întreb eu acum dacă intră cumva cu o privire foarte atentă şi la ceea ce s-ar numi trenduri sociale sau trenduri politico-sociale? Pentru că ne uităm în jurul lumii şi vedem o resurgenţă a ultraconservatorismului, de asta şi temerile legate de radicalismul lui Donald Trump şi de ultraconservatorismul pe care propriul său cardinal l-ar putea aduce Bisericii Catolice. Vin cardinalii şi cu un astfel de comportament? Mulat pe ce se întâmplă în zona politică?

- Să ştiţi că există probleme reale şi există false probleme. Adică probleme de moment, probleme care par a fi cele mai importante, dar în realitate trebuie să spunem că nu constituie, neapărat, o prioritate. De aceea, cu siguranţă ei trebuie să facă o muncă de discernământ şi să vadă care sunt, într-adevăr, problemele reale cu care se confruntă, de ce are nevoie astăzi biserica în reformele sale şi de ce are nevoie societatea. Aţi văzut că în aproape tot pontificatul lui, Papa Francisc a atras atenţia asupra problemelor din societate. Nu mai departe mă gândesc la o enciclică unde atrăgea atenţia asupra Planetei, care se află în ultimul ceas al degradării sale. Dacă nu se fac acum reforme, casa noastră comună intră într-un proces care este ireversibil. Citiţi această enciclică socială extraordinară. El face o sinteză a problemelor din întreaga lume şi aduce această expresie pentru prima dată când omul ajunge la statutul de gunoi, de om care este marginalizat, care nu mai are nicio importanţă. Din acest punct de vedere, el atrage atenţia şi a atras mereu atenţia asupra demnităţii umane, care trebuie recuperată. 

- Inteligenţa Artificială vi se pare, de exemplu, o problemă pentru lumea catolică? O problemă pe care un Papă ar trebui să o gestioneze?

- Evident, evident. Da, sigur că această Inteligenţă Artificială, care, rămâne între noi, nu prea este o inteligenţă artificială. Este impropriu spus inteligenţă, pentru că un computer funcţionează în acest limbaj binar şi acolo nu prea ai creativitate, ci doar acumulare şi redistribuire. Da, această Inteligenţă Artificială reprezintă o mare provocare şi, din acest punct de vedere, poate că viitorul Papă va trebui să gestioneze şi această realitate. 

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰