Care e diferenţa dintre variola maimuţei şi variola umană

Variola maimuţei creează îngrijorare în întreaga lume. România va cumpăra preventiv, 1000 de doze de vaccin împotriva acestei boli, chiar dacă nu avem niciun caz înregistrat la noi în ţară. Organizaţia Mondială a Sănătaţii a anunţat că mulţi dintre pacienţii confirmaţi cu virusul variolei maimuţei nu au călătorit în zonele endemice. În acest context, Ministerul Sănătăţii avertizează turiştii în privinţa simptomelor. 

Maladia este destul de frecventă în centrul şi vestul Africii, dar extrem de rară pe alte continente. Totuşi, în ultimele zile, aproape o sută de cazuri au fost confirmate în cel puţin 11 ţări europene, dar şi în Statele Unite, Canada şi Australia. Germania a descris focarul de "variolă a maimuței" ca fiind cel mai mare din istoria Europei.

Identificată pentru prima dată la maimuțe, boala se răspândește de obicei prin contact apropiat și s-a răspândit rar în afara Africii, așa că seria de îmbolnăviri a stârnit îngrijorare. Cu toate acestea, oamenii de știință nu se așteaptă ca focarul să evolueze într-o pandemie precum COVID-19, având în vedere că virusul nu se răspândește la fel de ușor ca SARS-COV-2.

Cât de letală este variola maimuței?

Specialiștii anunță că variola maimuței este o boală autolimitată (boala se remite fără tratament), simptomele acesteia pot fi resimțite între două și patru săptămâni. În ceea ce privește mortalitatea acestei, statisticile o plasează între 3 și 6%, variațiile fiind în funcție de țară. De exemplu, în Nigeria, țară care se confruntă cu un focar important de 500 de cazuri confirmate și alte 200 de cazuri suspecte, mortalitatea a fost doar de 3%.

Cum se transmite?

Potrivit agenției europene de control al bolilor, cazurile recente din Europa par să se răspândească de la o persoană la alta, fără vreo legătură directă cu Africa. Mai mult, autoritățile sanitare din mai multe țări au remarcat că variola maimuței se răspândește cu precădere în rândul bărbaților homosexuali sau bisexuali.

În cazul infectiei la om, simptomele bolii includ febră, dureri de cap, dureri de spate, dureri de muşchi şi stare generala de epuizare.

După 1-3 zile, febra începe să scadă, dar apare o erupţie la nivelul pielii, care debutează mai întâi pe faţă şi se extinde apoi pe restul corpului, mai ales pe palme şi pe tălpi.

Erupţia provoacă mâncărimi puternice, iar leziunile cutanate pot trece prin diferite stadii înainte de a forma o coajă şi de a se desprinde de pe piele, lăsând cicatrici.

Perioada de incubaţie pentru variola maimuţelor este de obicei de 7 până la 14 zile, dar poate varia de la 5 până la 21 de zile.

Deşi nu există un vaccin sau un tratament specific pentru virus, majoritatea oamenilor se recuperează dupa o infecţie cu variola maimuţei, în câteva săptămâni. În Africa, unde boala este cea mai răspândită, unul din 10 oameni mor după ce a contractat virusul, pentru focarul din Africa de Vest. Dacă virusul provine din Africa Centrală, caracteristicile sale sunt mai agresive, înregistrându-se o mortalitate de până la 10%, inclusiv la copii.

Vaccinul împotriva variolei poate proteja şi împotriva variolei maimuţelor, dar această inoculare a fost oprită în 1971 din cauza unui nivel scăzut al bolii, astfel că mai ales persoanele sub 40-50 de ani, care nu au beneficiat de programul de vaccinare variolic, se pot afla la risc.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a declarat că există un risc „minim” de răspândire ulterioară de la o persoana infectată în Europa de Vest, datorita protocoalelor eficiente de urmărire a contactelor şi de izolare, Cu toate acestea, oficialităţile din unele ţări au emis avertizări în special pentru persoanele aflate la risc.

Care este deosebirea între infecţia primară şi cea secundara în variola maimuţelor?

Căile de transmitere descrise până acum depind de tipul infecţiei, primară sau secundară. 

Infecţia primară (animal-om)

Conform OMS, în infecţia primară virusul este transmis de la animale la oameni, de aceea poartă numele de transmitere zoonotică.

Se crede că acest lucru se întâmplă în primul rând ca urmare a contactului neprotejat cu animalele infectate şi cu produsele de origine animală contaminate (sânge, fluide corporale, leziuni cutanate sau mucoase). Din acest motiv, vânătoarea mai ales de vânat sălbatic practicată în anumite zone şi activităţile de preparare a meselor sunt considerate factori de risc pentru transmiterea bolii primare. Mai rar omul intră în contact cu picăturile respiratorii ale animalelor contaminate, dar s-au înregistrat cazuri şi la animalele de companie.

Infectia secundara (om-ăm)

Infecţia secundară, pe de altă parte, se referă la transmiterea de la om la om. 

Atât membrii familiei cât şi personalul medical care îngrijeşte pacienţii bolnavi sunt în mod special expuşi riscului. Femeile însărcinate ar trebui, de asemenea, să ia măsuri speciale de precauţie pentru a evita infecţia. Sunt documentate cazuri în care virusul a fost transmis de la mama la copilul nenăscut.

În general, infecţia poate apărea atunci când oamenii intră în contact apropiat cu: 

• fluidele corporale (saliva, secreţii nazale, uretrale, vaginale, lacrimale, spută, plasmă etc)
• exudatul de la nivelul leziunilor cutanate de variolă
• picăturile respiratorii ale persoanelor contaminate aflate în apropiere. 

Cu toate acestea, există mai multe modalităţi indirecte de a contracta boala. Orice material sau suprafaţa de mediu care a fost contaminată de pacient cu virusuri, cum ar fi aşternuturile, îmbrăcămintea, mobilierul sau echipamentele medicale, poate reprezenta, de asemenea, un pericol pentru sănătate.

Virusul poate intra în fluxul sanguin chiar şi atunci cand leziunea din piele nu este vizibilă în mod clar pentru ochi. 

Există vaccin?

România va cumpăra preventiv, 1000 de doze de vaccin împotriva acestei boli, chiar dacă nu avem niciun caz înregistrat la noi în ţară. Organizaţia Mondială a Sănătaţii a anunţat că mulţi dintre pacienţii confirmaţi cu virusul variolei maimuţei nu au călătorit în zonele endemice. 

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰