Tradiţia care renaşte la oraş. Cine sunt tinerii care le aduc orăşenilor sunetul sărbătorilor de altădată

Pare o scenă din Maramureș sau din Bucovina. Un colind de altădată, pe o uliță a unui sat de poveste. Suntem de fapt la margine de București. Într-un cartier nou, o tradiție veche e adusă la viață de câțiva tineri în costume populare. Gazdele primesc cu uimire colindătorii.

Sunt tinerii din Ansamblul Folcloric Doinița. Au început să colinde ca noi toți, când erau copii. Doar că ei nu s-au mai oprit niciodată.

Cristina Leasă, coordonatorul ansamblului: Am început să ne strângem iarna și în ceata de colindători, încercând să aducem un pic și în București din aceste tradiții frumoase

Vezi și

Reporter: Când erai mică mergeai cu colindul din ușă în ușă?

Cristina: Bineînțeles. Toți mergeam, cu steaua cu o luminiță în vârf, cu mami în spate să nu se vadă, cu sora mea, așa făceam.

Reporter: Ce îți aduci aminte din copilărie din zilele în care mergeai la colindat?

Robert Dumitru, solist: Cum ne înghețau mâinile și nasul și tremuram de frig. Ne era rușine să mergem pe la uși, dar veneau ei, băteau și rămâneam noi în fața ușii, și ne îndemnam unii pe alții să cântăm, nu știam versurile, dar lumea ne dădea câte o portocală, câte o nucă, un covrig.

Colindul, moştenire preţioasă

Obiceiurile au rămas, chiar dacă s-au schimbat și vremurile, și decorul. În fața caselor sau în parcările blocurilor, gazdele ies să le asculte colindul.

Cristina Leasă: Sunt foarte frumoase reacțiile oamenilor când poate le dau lacrimile, când ne spun că le-am făcut sărbătorile mai frumoase. Cum facem să ducem tradiția mai departe? Generațiile care vin sunt obișnuite mai mult cu acele colinde internaționale. Dacă fiecare părinte își trimite copilul la trei case ale vecinilor, numai acest lucru este o păstrare și o transmitere a tradițiilor noastre, zic eu.

Reporter: De ce e important să păstrăm tradiția și să le aducem aminte oamenilor de copilărie?

Robert Dumitru, solist: Păi tradiția ne definește ca popor și atunci poporul nu poate exista fără tradiții.

E și motivul pentru care încă poartă costume populare, adunate de prin lăzile cu zestre ale bunicilor. Și fac acest lucru oriunde merg prin lume. Ne-au dus portul și tradițiile din Mexic și Portugalia, până în India și Finlanda. Le-au arătat străinilor ce înseamnă jocul românesc și le-au prezentat americanilor Călușarii, pe străzile din New York. De Crăciun, se întorc întotdeauna acasă, în România.

Colindele autentice sunt printre cele mai vechi cântece românești. S-au transmis din generație în generație, exact așa: ascultându-le și ducându-le mai departe.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰