Cum a îmbătrânit Mamaia înainte de vreme. Andreea Filip, despre transformarea "perlei litoralului" în monument al neputinţei

În 2011, când am intrat în presă, îmi căutam locul în redacția de știri. Fiecare reporter avea domeniul lui, oamenii cu care păstra legatura și de la care afla informațiile care, apoi, deveneau știri. Sursele nu se divulgă niciodată, este regula sfântă a jurnalismului, dar trebuie să existe cu desăvârșire. Așa că mi-am luat zâmbetul pe față, atitudinea șugubeață, hainele colorate și am spus că eu vreau să fac știri despre tot ce este frumos pe litoralul românesc. Am început să cunosc oameni care mi-au devenit prieteni și care, după mai bine de un deceniu, îmi răspund la telefon și acum fără să ezite și cu entuziasm. Ei știu că, dacă apelul este de la mine, la televizor vor vedea lucruri frumoase. 

În anii în care eu am intrat în presă, stațiunile de pe litoral erau efervescente. Mai mult ca niciodată, perla lor, Mamaia, era vie, colorată și plină de energie. Evenimentele aveau loc weekend de weekend, iar faleza din stațiunea Mamaia era arhiplină. 25.000 de turiști mergeau umăr la umăr să admire sau să critice spectacolul costumelor și luminilor. Mamaia era un carnaval. 

În 2012, pontonul din centrul stațiunii a fost inaugurat cu surle și trâmbițe. Oficialități, politicieni, oameni din turism și oameni de rând nu mai încăpeau pe pasarela de 400 de metri lungime. Din larg, urmau să plece bărci cu turiști în croazieră. Acum, totul e paragină. 

După câțiva ani în care Mamaia era în clipuri, în melodiile cântăreților celebri și pe buzele tuturor, declinul a fost dramatic. Evenimentele nu s-au mai organizat, unele dintre cluburi au dat faliment și au închis, iar proiectul de înnisipare din 2020 a golit complet stațiunea. Mamaia a murit chiar sub ochii celor care au iubit-o atât de mult. 

Turiștii au migrat spre Năvodari sau spre sudul litoralului, însă cei mai mulți au ales sa își planifice concediul la vecinii bulgari, la turci sau la greci. Și nimeni nu s-a întrebat de ce? Sau, mai rău, nimănui nu i-a pasat că ne pierdem și ultimul strop de speranță că putem face turism la un nivel înalt.  

Hotelurile cu servicii all inclusive au început să fie tot mai căutate pe litoralul românesc. În timp ce noi suntem, însă, la început, turcii doar din asta se hrănesc. Lipsa integrării lor în Uniunea Europeană îi lasă pe comercianți în stradă să vândă orice. De la adidași la haine și de la baclavale la suveniruri. Străzile din Istanbul sunt un furnicar zi și noapte. Antalya este destinația de vacanță a multor români care se mulțumesc să intre luni în resort și să mai iasă duminica, la plecare. Au acces la plajă direct din hotel, toate mesele asigurate și asta pare că asta e rețeta succesului. Sunt și activități. Parasailing sau plimbări cu barca. Nimic din ce nu avem și noi. Totuși, noi avem câteva ambarcațiuni care oferă plimbări din Portul Tomis, ei au zeci de bărci care pleacă deodată în excursii de 6 ore. Noi avem doar planuri pentru parasailing, ei fac zilnic cu sute de turiști. Noi avem nevoie de zeci de aprobări de la instituțiile statului, ei nu au nici măcar controale de la autorități pe timpul verii. 

Grecia a devenit locul preferat de români. De la an la an, greu mai găsești pe cineva care să nu îți spună ca a fost... de două ori în Grecia în vară. "E aproape, ieftin, ne dă mâncare multă și bună, avem și piscină". E deja un discurs clasic și frustrant de auzit încontinuu, când România poate oferi chiar mai mult. Cu o gastronomie renumită mondial, cu ospitalitatea de care mereu dăm dovadă, cu marea și Delta Dunării la picioare, cu povestea lui Dracula cu care suntem celebri în toată lumea, am ajuns în coada clasamentelor turistice.

Marea mea, marea ta, marea noastră nu ar trebui să se transforme într-un copil orfan. România mea, România ta, România noastră se face bine numai cu noi.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰