Un Suveran Pontif al premierelor. Cine a fost Papa Francisc, primul lider latino-american al Bisericii Catolice

Papa Francisc a inaugurat o nouă eră de conducere a Bisericii Romano-Catolice atunci când a fost ales papă, în 2013. Fiind primul papă din emisfera vestică, primul din America de Sud şi primul din ordinul iezuit, Papa Francisc a adus multe reforme în biserică, dar a avut reputaţia unei personalităţi marcate de modestie şi apropiere faţpă de oameni.

Printre realizările sale semnificative se numără enciclica papală Laudato si ("Slavă ţie", 2015), care a abordat criza climatică şi a susţinut buna gestionare a mediului, eforturile sale de a promova unitatea între catolici, non-catolici şi necreştini şi scuzele sale istorice faţă de cei care au suportat abuzuri sexuale comise de clerici.

Până să fie ales papă, la 76 de ani, arhiepiscopul iezuit de Buenos Aires era o figură proeminentă pe întreg continentul, dar rămăsese totuşi un simplu pastor profund iubit de dioceza sa, prin care a călătorit foarte mult cu metroul şi cu autobuzul în cei 15 ani de episcopat. "Poporul meu este sărac şi eu sunt unul dintre ei", a spus el de mai multe ori, explicându-şi decizia de a locui într-un apartament şi de a-şi găti singur cina.

Primii ani ai carierei

Bergoglio a fost fiul unor imigranţi italieni în Argentina.Tatăl său, Mario, era contabil angajat la căile ferate, iar mama sa, Regina Sivori, era o soţie dedicată cu devotament creşterii celor cinci copii ai lor. După ce a făcut un liceu pentru a deveni tehnician chimist, tânărul Bergoglio a lucrat scurt timp în industria alimentară, dar s-a simţit chemat de Biserică.

Când avea  21 de ani, a suferit o pneumonie severă pentru care a fost nevoie de extirparea unei părţi din plămânul drept. A intrat în noviciatul iezuit în 1958 şi apoi s-a orientat către mediul academic, studiind ştiinţele umaniste în Santiago, Chile, şi obţinând o licenţă în filosofie în provincia Buenos Aires. După absolvire, a predat literatură şi psihologie la liceu, urmând în acelaşi timp studii de teologie. A fost hirotonit preot în 1969, a depus jurămintele finale în ordinul iezuit în 1973 şi, ulterior, a fost superior al provinciei iezuite din Argentina (1973-79).

Mandatul lui Bergoglio în fruntea iezuiţilor din ţară a coincis cu lovitura de stat militară din Argentina (1976), condusă de generalul de corp de armată Jorge Rafael Videla. În timpul Războiului Murdar care a urmat (1976-83), o campanie a dictaturii militare împotriva stângii şi a altor persoane considerate subversive, între 10.000 şi 30.000 de persoane au fost date "dispărute" (răpite, torturate şi, de obicei, ucise de către armată şi poliţie). Ulterior, Bergoglio a afirmat că a ascuns mai multe persoane de autorităţi, ajutându-le chiar pe unele dintre ele să fugă din ţară.

În 1976, doi preoţi iezuiţi care lucrau în cartierele sărace au fost daţi dispăruţi; au fost găsiţi în viaţă, dar drogaţi, pe un câmp, cinci luni mai târziu. La ani de zile după Războiul murdar, rolul lui Bergoglio în răpirea şi eliberarea preoţilor a generat controverse. Unii critici i-au reproşat lui Bergoglio că nu i-a protejat pe preoţi şi chiar l-au acuzat că i-a predat pe bărbaţi regimului.

Alţii au acceptat afirmaţia lui Bergoglio că a intervenit pe ascuns pe lângă regim pentru a asigura eliberarea lor în cele din urmă. Un proces împotriva lui Bergoglio, care îl acuza de complicitate în dispariţia preoţilor, a fost în cele din urmă respins.

Renumit pentru modestia sa

În anii 1980, Bergoglio a fost profesor şi rector de seminar teologic şi a urmat studii postuniversitare de teologie în Germania. În 1992, a fost numit episcop auxiliar de Buenos Aires. A fost numit arhiepiscop de Buenos Aires (funcţie pe care a deţinut-o până la alegerea sa la papalitate) în 1998 şi a fost consacrat cardinal în 2001.

În timpul crizei economice din Argentina, care a început la sfârşitul anilor 1990 şi care a culminat în 2002 cu devalorizarea rapidă a monedei ţării, Bergoglio a dobândit o reputaţie publică de modestie, locuind într-un apartament simplu din centrul oraşului mai degrabă decât în reşedinţa arhiepiscopală şi călătorind cu mijloacele de transport în comun sau pe jos mai degrabă decât într-o limuzină cu şofer.

A devenit un susţinător deschis al celor săraci şi un politician inteligent, promovând cu abilitate poziţia Bisericii în chestiuni sociale în cadrul întâlnirilor sale cu oficialii guvernamentali. El conducea Biserica argentiniană în timpul revoltelor din decembrie 2001.

Cu toate acestea, conservatorismul său teologic l-a pus în contradicţie cu administraţiile de centru-stânga ale preşedintelui Néstor Kirchner (2003-2007) şi ale soţiei şi succesoarei sale, Cristina Fernández de Kirchner (2007-2015). Bergoglio a fost un critic deosebit de vocal al iniţiativelor sociale ale lui Fernández, inclusiv legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex în 2010. La rândul său, Fernández l-a descris pe Bergoglio drept un extremist de dreapta şi un susţinător al dictaturii Videla.

Cardinalul Bergoglio devenea din ce în ce mai popular în America Latină. În ciuda acestui fapt, el nu şi-a relaxat niciodată abordarea sobră şi nici stilul său de viaţă strict, pe care unii l-au definit ca fiind aproape „ascetic". În acest spirit de sărăcie, a refuzat să fie numit preşedinte al Conferinţei Episcopale Argentiniene în 2002, dar trei ani mai târziu a fost ales şi apoi, în 2008, reconfirmat pentru un nou mandat de trei ani. Între timp, în aprilie 2005, a participat la Conclavul în care a fost ales Papa Benedict al XVI-lea.

Bergoglio devine Papa Francisc la 13 martie 2013

În februarie 2013, Papa Benedict al XVI-lea a demisionat, invocând vârsta înaintată şi probleme de sănătate. Un conclav a fost convocat la începutul lunii martie, cu speranţa că înlocuitorul lui Benedict ar putea fi ales şi instalat înainte de apropiata sărbătoare de Paşte.

Bergoglio a fost ales în al cincilea tur de scrutin, la 13 martie 2013, şi a ales numele de Francisc, în onoarea Sfântului Francisc de Assisi (1181/82-1226), care a dus o viaţă de slujire umilă a săracilor, şi amintind, de asemenea, de Sfântul Francisc Xavier (1506-52), membru fondator al iezuiţilor.

Deşi a fost primul papă cu numele Francisc şi a fost numit pe scară largă „Francisc I”, a refuzat să folosească cifra romană „I” pentru a indica faptul că a fost primul care a folosit acest nume papal. (În mod tradiţional, numeralul I nu este adăugat la numele unui papă decât după ce a fost ales un al doilea papă cu acelaşi nume).

Primul Papă care vorbeşte în Congresul SUA

La patru luni după ce a publicat Laudato si', Papa Francisc a efectuat prima sa vizită în Statele Unite, unde a devenit primul papă care s-a adresat Congresului SUA. El a stârnit din nou controverse, de data aceasta ţinând prima slujbă de canonizare din SUA în onoarea lui Junípero Serra, un misionar spaniol din secolul al XVIII-lea al cărui rol în colonizarea Americilor a fost criticat de grupurile pentru drepturile indigenilor.

La New York, Francisc s-a adresat Adunării Generale a ONU şi i-a îndemnat pe liderii lumii să promoveze pacea. El şi-a încheiat turneul în Philadelphia, cu un discurs în faţa Întâlnirii Mondiale a Familiilor şi cu o slujbă în aer liber în limba spaniolă.

În februarie 2016, el şi Kirill I, patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, au organizat prima întâlnire din istorie între liderii bisericilor romano-catolică şi ortodoxă rusă.

Primul Papă care vizitează Peninsula Arabică

În februarie 2019, Francisc a devenit primul papă care a vizitat vreodată Peninsula Arabică, locul de naştere al islamului, într-o călătorie menită să promoveze fraternitatea religioasă şi pacea. În cadrul vizitei sale de trei zile la Abu Dhabi, în Emiratele Arabe Unite, a participat la Conferinţa globală privind fraternitatea umană şi s-a întâlnit cu Marele Imam Ahmed al-Tayeb, şeful Moscheii Al-Azhar din Cairo şi una dintre cele mai înalte autorităţi ale islamului sunnit.

De asemenea, a celebrat o slujbă papală la care au participat aproximativ 180.000 de persoane, dintre care mulţi erau imigranţi creştini, în ceea ce a fost cea mai mare manifestare de cult creştin din istoria ţării.

Primul Papă care a vizitat Mongolia

În septembrie 2023, Papa a vizitat Mongolia, o ţară cu o populaţie de 3,5 milioane de locuitori, dar cu doar 1.500 de catolici. Vizita a fost o altă premieră istorică în ceea ce priveşte deplasările papale.

Tot în 2023, în octombrie, a emis îndemnul apostolic Laudate Deum ("Lăudaţi-l pe Dumnezeu"), o continuare a Laudato si', în care a avertizat că răspunsurile lumii la criza climatică "nu au fost adecvate". Ultima vizită a Papei Francisc a fost în decembrie 2024, în Corsica, şi aceasta o vizită istorică.

Vizita în România

Papa Francisc a venit în vizită de trei zile în România în 2019, la sfârşitul lunii mai, sute de mii de pelerini asistând la evenimentele publice derulate la Bucureşti, Şumuleu Ciuc, Iaşi şi Blaj. A fost prima ţară ortodoxă pe care suveranul pontif a vizitat-o în pontificatul său şi a doua a unui papă în România, după vizita istorică din mai 1999 a Papei Ioan Paul al II-lea la Bucureşti. Atunci a fost pentru prima dată de la Marea Schismă din 1054 când un papă a venit într-o ţară preponderent ortodoxă.

În cursul vizitei Papei Francisc, acesta a prezidat slujba de beatificare a celor şapte episcopi greco-catolici morţi în închisorile comuniste. Papa Francisc a avut întâlniri cu preşedintele Klaus Iohannis, premierul Viorica Dăncilă şi Patriarhul Daniel. Din Bucureşti s-a deplasat la Iaşi, Şumuleu Ciuc şi Blaj. Cu ocazia vizitei în România, Sfântul Părinte a avut o întâlnire cu comunitatea romilor şi a cerut scuze, în numele Bisericii, pentru discriminarea la care au fost supuşi romii.

Ulterior, Papa Francisc şi-a exprimat fericirea cu privire la faptul că a putut să fie un pelerin în România şi a precizat că diversele întâlniri „au reflectat valoarea şi nevoia de a fi uniţi atât in calitate de creştini, la nivel de credinţă şi caritate, dar şi ca cetăţeni, la nivel de angajament civil”.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰