Rusia vrea să vândă gaz de două ori mai ieftin în China faţă de Europa. Planurile lui Putin pentru următorii doi ani

Prețul gazului rusesc de anul viitor destinat Chinei este estimat la 271 dolari mia de metri cubi comparativ cu 481 dolari pentru clienții din Europa și Turcia. Datele apar într-o analiză privind perspectivele economice ale Rusiei până în 2026, realizată de premierul rus Mihail Mișustin şi consultată de Bloomberg.

Diferența de prețuri prevăzută în document pentru 2024 ar urma să rămână la fel până în 2026, cu reduceri graduale pentru ambele regiuni. Estimările guvernului de la Moscova aruncă o nouă lumină asupra unui contract de 400 de miliarde de dolari, cel mai mare încheiat vreodată de Gazprom, pentru furnizarea de gaze naturale către China National Petroleum Corp. prin conducta Power of Serbia (Puterea Siberiei). 

Parametrii de preț nu au fost făcuți publici anterior. Președintele Vladimir Putin a spus doar că gazul prin conductă va fi legat de prețul petrolului. Rusia și-a intensificat legăturile energetice cu China după anexarea Crimeei în 2014, războiul din Ucraina declanşat în 2022 şi sancţiunile fără precedent ale Occidentului. China a devenit tot mai importantă pentru Gazprom după ce gigantul rus a pierdut Europa, cândva cea mai mare piață.

Anul trecut, Rusia a vândut gaz Chinei la un preț de 277 mia de metri cubi, în timp ce prețul pentru Europa și Turcia a fost în medie de 983 dolari. Pe piața europeană, ponderea contractelor legate de prețurile spot și futures a crescut semnificativ în ultimii ani. Prețurile au atins un nivel record în 2022, în contextul crizei energetice din Europa.

În acest an, Rusia se așteaptă să vândă Beijingului gaz  la un preţ de 297 dolari mia de metri cubi, comparativ cu un preţ de 506 dolari pentru Turcia și clienții europeni care au mai rămas. Exporturile de gaze prin conducte ale Moscovei în 2023 sunt de 97 de miliarde de metri cubi, în scădere de la peste 131 de miliarde de metri cubi în 2022. Se preconizează că volumele vor crește la 126 de miliarde de metri cubi în 2026, odată cu mărirea livrărilor prin conducta Power of Siberia.

Vicepremierul Alexander Novak a anunţat săptămâna trecută că Rusia finalizează traseul gazoductului Power of Siberia-2, care va trace prin Mongolia spre China. Putin vrea să crească livrările de gaze către China cu 50 de miliarde de metri cubi pe an prin conducta Power of Siberia-2, în timp ce gazoductul existent deja Power of Siberia urmează să livreze 38 de miliarde de metri cubi pe an până în 2025, potrivit Reuters. 

Prima conductă Power of Siberia străbate 3.000 km prin Siberia până în provincia Heilongjiang din nord-estul Chinei. Gazprom și-a propus să înceapă să livreze gaze prin a doua conductă până în 2030. Conducta de 2.600 km ar putea transporta 50 de miliarde de metri cubi de gaz pe an, cam cât conducta Nord Stream 1, care lega Rusia de Germania pe sub Marea Baltică

Cererea slabă de gaze din Europa, un semn că situaţia precară din industrie se extinde

Producătorii, de la cei de echipamente la metale şi produse chimice, şi-au redus anul trecut producţia, în urma efectelor crizei energetice din Germania, un semn că situaţia precară din industrie se extinde, arată o analiză Bloomberg. Preţurile record, cauzate de invadarea Ucrainei de către Rusia, care au afectat livrările în 2022, nu mai sunt acum de actualitate, dar înrăutăţirea condiţiilor economice afectează cererea la fel de mult.

Folosirea gazelor în industria europeană ar urma să rămână cu aproximativ 20% sub nivelul din 2021, conform datelor S&P Global Commodity Insights. "Nu mai este vorba doar despre preţuri, ci despre condiţiile economice. Vedem multă incertitudine şi slăbiciune", a apreciat Erisa Pasko, analist la Energy Aspects.

Declinul este evident în parcul industrial de produse chimice Gendorf, aflat la o oră de Munchen. Aici lucrează aproximativ 4.000 de oameni la firme de produse chimice cum ar fi 3M Co, Clariant AG şi Westlake Vinnolit GmbH. Parcul este în mare măsură dependent de aprovizionarea cu gaze pentru a genera electricitatea de care are nevoie anual - peste un terawatt pe oră (TWh) - echivalentul aprovizionării a aproximativ 300.000 de gospodării, dar anul acesta va fi nevoie de o cantitate de gaze mai redusă.

"Nu există indicii în prezent că situaţia se va îmbunătăţi. Tendinţa ar putea duce la o scădere semnificativă a activităţii pe termen lung", a afirmat Tilo Rosenberger-Süß, purtător de cuvânt al companiei care operează parcul industrial, InfraServ Gendorf. În pofida unei scăderi de 80% a preţului la gaze faţă de 2022, industria germană mare consumatoare de energie se confruntă cu dificultăţi, în special pe segmentul de produse chimice.

VCI, grupul comercial german pentru industria chimică, se aşteaptă ca producţia pe acest segment, excluzând produsele farmaceutice, să scadă cu 11% în 2023. Şi Consiliul european pentru industria chimică anticipează anul acesta un declin de 8% în regiune, fără o redresare iminentă. Germania are un rol critic în slăbiciunea industriei. Cea mai mare economie europeană a început trimestrul trei cu cel mai sever declin al comenzilor industriale din 2020.

Scăderea activităţii în industrie este probabil suficient de severă ca să ducă la o contractare a economiei în perioada iulie-septembrie 2023, conform analiştilor intervievaţi de Bloomberg. După investiţii masive în infrastructura pentru gaze naturale lichefiate (GNL), riscul penuriei în această iarnă este limitat, dar există temeri privind extinderea scăderii activităţii economice. În condiţiile în care economiile din Europa sunt afectate de dobânzile ridicate, există temeri că niciodată nu se va redresa cererea de gaze.

Chiar dacă unele companii au trecut la energia regenerabilă, altele s-au mutat în alte zone ale globului. Totuşi, există şi semne de redresare în prelucrarea petrolului, iar unele segmente sunt prea importante pentru a fi redusă producţia prea mult timp. Yara International ASA, cel mai mare producător de îngrăşăminte din Europa, se aşteaptă în acest an la o cerere mai ridicată pentru amoniac. Doar 10% din capacitatea companiei din Europa este redusă, faţă de un nivel de 30% la începutul anului, a informat Yara.

"Volatilitatea preţurilor distorsionează piaţa şi achiziţiile, dar în cele din urmă fermierii şi distribuitorii trebuie să cumpere, deoarece piaţa are nevoie de îngrăşăminte pentru a produce alimentele de care are nevoie omenirea", a apreciat Magnus Ankarstrand, vicepreşedinte executiv al Yara.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰