Video Cristian Diaconescu, despre cum se va schimba SUA după alegeri: sfârşitul lui Trump şi o nouă strategie după terminarea războiului din Ucraina

Republicanii au obţinut cele mai multe voturi la alegerile intermediare din SUA, însă rezultatul final este mult sub aşteptări. Democrații au reușit în pofida tuturor previziunilor să facă până la urmă o revenire uimitoare, exact ca la alegerile prezidențiale din 2018, atunci când a câștigat Donald Trump. Nimeni nu se aștepta ca acesta să câștige, iar marea surpriză a venit în seara alegerilor. De această data, nimeni nu se aștepta ca democrații să țină cu atât de multă putere de scaunele din Senat și din Camera Reprezentanților, pentru că istoric este dovedit că partidul președintelui, care se erodează inerent la putere, pierde foarte mult. Pe de altă parte, raportându-ne la războiul din Ucraina, cele două teme nu sunt foarte distante una de cealaltă. Pe front, Ucraina a reușit o revenire extraordinară şi a eliberat Hersonul, după ce rușii s-au retras.

O cerere din partea Ucrainei a venit către România, prin vocea premierului acestei țări. Acesta cere ca România să declare Rusia stat sponsor al terorismului. În momentul de față, există deja o rezoluție a Adunării Parlamentare din Consiliului Europei prin care regimul din Rusia e considerat unul terorist.

Ce ar însemna ca România să achieseze la această cerință?

Vezi și

Cristian Diaconescu: Mai avem decizii în statele baltice în egală măsură, similare. Federația Rusă a fost exclusă din Consiliul Europei, instituție care s-a ocupat istoric și se ocupă și astăzi de drepturi și libertăți fundamentale. Au exclus Federația Rusă, Federația Rusă fiind în egală măsură sancționată din această perspectivă, stat care sprijină terorismul. Trecând dincolo de aspectul simbolic, dincolo de aspectul emoţional, care ar fi cât se poate de ușor de argumentat în ceea ce privește acceptarea unei astfel de variante. Ceea ce a făcut Federația Rusă în Ucraina este dincolo de orice normă de internațională, fie ea morală sau de drept. Trebuie să privim lucrurile inclusiv din punct de vedere politic. Din acest punct de vedere sunt câteva elemente care trebuie avute în vedere. În primul rând, în acest moment, Federația Rusă este membru permanent al Consiliului de Securitate și al Organizației Națiunilor Unite. Federația Rusă este stat cu drept de vot și în Consiliul de Sănătate și în Adunarea Generală, care au la bază Declarația Universală a Drepturilor Omului, care au la bază Carta ONU, prin care principiile fundamentale de funcționare la nivelul întregii comunități internaționale stipulează foarte clar pacea, echilibrul, respectul drepturilor și libertăților fundamentale și al suveranității. În cadrul ONU nu a apărut acest subiect. În cadrul ONU nu a apărut nici măcar subiectul în legătură cu dreptul Federației Ruse de a mai decide în Consiliul de Securitate, în condițiile în care face ce face în Ucraina. Doi, după părerea mea, în acest moment, România și celelalte state membre NATO ar trebui să aibă o consultare înăuntrul Alianței Nord-Atlantice. Pentru că declararea unui stat ca fiind sponsor al terorismului practic închide orice fel de relație a acelui stat la nivel personal, la nivel național, la nivel statal, cu celelalte state care au cu totul și cu totul altă abordare.

Fostul ministru evidențiază că o astfel de decizie ar însemna încetarea totală o oricărui tip de relație cu Federația Rusă.

Cristian Diaconescu: Din acest punct de vedere, dacă am decide la nivelul comunității Euro-Atlantice o astfel de atitudine, ar însemna faptul că se închide orice fel de relație cu Federația Rusă. Nu mai discutăm nici în sectorul politic, nici în cel public, nici în cel economic, dar nici în cel privat. Din această perspectivă, situația poate deveni destul de complicată. Poate fi o problemă în ceea ce privește un eventual proces de pace, din două perspective. Am genera chiar Ucrainei o dificultate în a găsi un compromis la un moment dat, în ceea ce privește relațiile cu Federația Rusă. Discuțiile până acum, în perspectiva unui proces de pace, chiar incipient, au fost orientate spre două proceduri. Prima, Ucraina și Federația Rusă să se așeze la masa negocierilor. În momentul în care Ucraina s-ar afla cu Federația Rusă la aceeași masă, problema ar fi, ca la orice negociere, stabilirea unei agende comune, un compromis de-o parte sau de alta, acceptarea celeilalte părți ca fiind, într-o formă sau alta, aptă să-și asume o serie de de obligații și un mecanism de implementare.

Subiectul negocierilor este dezbătut destul de intens în ultima perioadă, pentru că au apărut anumite informații din presă cum că Statele Unite ar face presiuni asupra Ucrainei, ca aceasta să renunțe la anumite pretenții, a apărut și o informație care arată că Volodimir Zelenski a fost de acord cu cererea americanilor de a nu-l mai exclude pe Vladimir Putin din ecuația negocierilor. Ceea ce cereau americanii era ca președintele Ucrainei să renunțe la acea pretenție, ca orice discuție de pace să se facă fără Vladimir Putin la putere.

Se poate negocia cu un "criminal de război", așa cum l-au numit pe Vladimir Putin mulți lideri occidentali?

Cristian Diaconescu: Este o chestiune de alegere. Din punctul de vedere al Ucrainei situația a evoluat în felul următor. La presiuni și semnale internaționale, Ucraina a spus cât se poate de clar: “Începem un proces de negociere în care partea rusă și asumă obligația să se retragă complet din Ucraina, inclusiv din Crimeea, urmând ca Kievul să evalueze pe de-o parte neutralitatea în raport cu Alianța Nord-Atlantică, iar pe de altă parte un anume sistem constituțional intern în ceea ce privește autodeterminarea, mai ales a regiunii Donbas.” O nuanță a apărut și din partea Moscovei, care ar contempla ideea unui dialog cu Ucraina, menționând “fără precondiții”.  Exsistă o discuție în ceea ce privește Hersonul și anume aceea că această retragere ar putea avea și valoare de semnal. Ceea ce spun eu acum poate avea valabilitate încă o jumătate de oră, pentru că impredictibilitatea Moscovei este una pe care nimeni nu o poate calibra în acest moment. În condițiile în care Ucraina ar putea prin forțele sale armate să ocupe regiunea Herson, partea de sud, în acel moment ar exista un anume tip de semnal în ceea ce privește disponibilitatea de a se așeza la masa negocierilor. Poate avea potențialul de a-l împinge pe Vladimir Putin spre negociere. Este foarte complicat în acest moment inclusiv să anticipăm poziția Kievului.

Ce ar însemna pacea în situația actuală?

Cristian Diaconescu: În primul rând, putem conveni, aflându-ne la masa negocierii, că nu ne putem înțelege. În momentul în care facem acest tip de agreement și totuși ne dorim pacea, putem explora mai multe variante. Variantele explorate au fost următoarele: Ucraina de Est, Ucraina de Vest, pe fondul Coreea de Nord, Coreea de Sud. Ar accepta partea rusă o desfășurare de 66.000 de militari americani în Ucraina de Vest? Ar accepta Federația Rusă ca Ucraina de Vest să devină membru NATO? De discutat. Crimeea, varianta Hong Kong, în sensul că se creează un fel de autoritate tranzitorie, care la un moment dat mută suveranitatea dintr-o parte în alta, într-o perioadă de timp. Totul se leagă de impredictibilitatea Moscovei, pentru că orice fel de înțelegere este foarte complicat a fi garantată de partea rusă. Partea rusă, în 2014, a intervenit în Ucraina și după opt ani a intervenit militar în Ucraina, în mod explicit. Ce garanție avem că orice fel de înțelegere care ar presupune cedări din partea ucraineană ar fi respectate de Federația Rusă? Niciuna. În acest moment nu există semnale în sensul că sunt coapte condițiile pentru a genera un proces de pace, credibil. Dacă un proces de pace înseamnă doar să cauționezi o repliere a Federației Ruse, ca pe urmă să revină în forță, este foarte complicat.

Ce le-ar face să se "coacă"?

Cristian Diaconescu: Până la urmă, un anume tip de consecvență din partea Occidentului. Încă speră Federația Rusă că datorită iernii și datorită problemelor economice generate mai ales în domeniul energiei, Occidentul va fi primul disponibil la flexibilitate, înaintea Federației Ruse. Și Federația Rusă trece prin probleme cât se poate de serioase. Dincolo de mitingurile în care apar generalii de 90 de ani cu jumătate din corp acoperit de medalii, după ce se termina mitingul trebuie să ducă să-și ia medicamentele de inimă, care nu mai există. Soldatul de pe front are o anume responsabilitate, dar pe de altă parte, când se întoarce acasă, ca IT-ist, știe că nu-și mai găsește locul de muncă. În momentul în care în Federația Rusă războiul a venit în sufragerie, a fiecărui cetățean, situația s-a schimbat dramatic. Și acolo presiunile sunt cât se poate de mari.

Are iarna un potențial de regenerare pentru Rusia?

Cristian Diaconescu: Da, este posibil. În acest moment, în zonele în care Federația Rusă și-a extins autoritatea din Ucraina, conflictul este în desfășurare, într-o formă nu atât de explicită, nu atât de agresivă încă din 2014. Au fost tot felul de dezvoltări de insecuritate în acea zonă. Vor reuși să întrețină pe parcursul iernii, dacă nu se ajunge la o altă soluție, starea de tensiune, lovind în infrastructura critică din Ucraina.

Institutul pentru Studiul Războiului spunea că a remarcat o micşorare a retoricii nucleare a lui Vladimir Putin, în ultimele săptămâni, chiar dacă acesta a mai avut încercări de a trimite "săgeți" și a spus că nu este necesar să provoci distrugeri într-un oraș mare, pentru a folosi o armă nucleară cu succes.

Cristian Diaconescu: Întreaga retorică a Federației Ruse a încercat să genereze sentimentul de frică cu două direcții. În primul rând, privind poporul ucrainean. De ce să ții la putere o autoritate politică, atât de categorică, ce pe pune în situația de a avea pierderi și probleme foarte serioase. Aici însă trebuie să remarc reziliența poporului ucrainean. Dincolo de propaganda și de toate pierderile cumplite pe care le-au suferit, oamenii aceia s-au dus și și-au apărat țara și-și apără în continuare. În al doilea rând, semnalul era trimis și către Occident, pentru că în primele etape, la începutul acestui an, Federația Rusă nu avea revendincări numai în legătură cu așa zisă denazificare a Ucrainei, ci și în ceea ce privește retragerea garanțiilor de securitate ale Alianței Nord-Atlantice, pe aliniamentul din 1997. Adică să ne lase pe noi cei care am intrat în NATO după 1990 în afara umbrelei de securitate a Alianței Nord-Atlantice. Și au primit un răspuns categoric “Nu”. Unde se va opri Federația Rusă? Pentru că, până la urmă, de la Odessa până la gurile Dunării nu e decât un pas.

Tranziția din Ucraina e mult mai lină până în Statele Unite, pentru că rezultatul acestor alegeri intermediare poate să influențeze politica externă a Statelor Unite și felul în care se vor raporta Statele Unite care au fost, până acum, cel mai mare susținător și finanțator al cheltuielilor de înarmare ale Ucrainei.

Cristian Diaconescu: Indiferent de rezultatul acestor alegeri la jumătate de termen, fundamental, politica Statelor Unite față de Ucraina, Federația Rusă, coeziunea și solidaritatea europenilor nu se va schimba. Ceea ce ar putea să apară ar fi o atitudine ceva mai categorică a republicanilor în a fi la rândul lor asociați în ceea ce privește decizia administrației de la Washington. America a sprijinit Ucraina cu peste 18 miliarde de dolari ajutor umanitar și peste 62 de miliarde de dolari ajutor militar. Aceste decizii au fost luate bipartizan. Camera Reprezentanților se pare că va fi câștigată de republicani, la Senat rămâne să vedem până în decembrie când se rezolvă problemele din Georgia. În ceea ce privește Ucraina, Europa, prezența americană pe cele trei paliere pe care NATO a stabilit în acest moment referențialul privind Federația Rusă și anume apărare, descurajare, dialog. Statele Unite vor fi titular pe toate cele trei componente, așa cum au fost până acum.

Alegerile din SUA. De ce nu a mai venit "valul roșu"?

Republicanii vor avea majoritatea în Camera Reprezentanților și, în plus, ar putea face același lucru și în cazul Senatului, chiar dacă cursa este la limită. Dar marele val roșu pe care unii simpatizanți ai Partidului Republican l-au prezis nu a devenit o realitate. 

Asta este în special cazul Senatului. Democrații au câștigat prima mare cursă cu John Fetterman, care a candidat împotriva republicanului Mehmet Oz. După ce alte curse au mers conform sondajelor, au rămas trei state pentru a decide majoritatea: Arizona, Georgia și Nevada. În cazul în care republicanii nu reușesc să obțină majoritatea în Senat, ar fi doar a șaptea oară când partidul de opoziție nu a reușit să facă acest lucru în ultimii 100 de ani. Iar, după cum arată statisticile, partidul de opoziție tinde să câștige, în medie, 29 de noi locuri în Camera Reprezentanților. Cu toate acestea, acest lucru pare acum improbabil, susțin jurnaliștii americani. 

Cristian Diaconescu: În rândul republicanilor există un grup destul de semnificativ care și în acest moment este absolut convins de faptul că alegerile în 2020 au fost fraudate. Și care consideră că revenirea lui Donald Trump în atenția opiniei publice reprezintă un moment de revanșă, reprezintă un moment de compensare. Pe de altă parte, există o diferență de abordare în ceea ce privește critica puterii. Tradițional, partidul care avea președintele pierde alegerile la jumătatea termenului. Președintele Biden are un nivel de încredere destul de redus, cam 42%, comparativ cu nivelul de încredere pe care-l avea Trump în 2018. Din punct de vedere al electoratului, partea republicană este foarte atentă la dezvoltările economice, peste 90% din republicani au o preocupare în ceea ce privește economia. Partea democrată se uită spre alte subiecte, pentru ei cam 60% este preocuparea economică, restul sunt teme are țin de legislațiile în diverse state privind avortul, decizia Curții Supreme, alte aspecte care țin de mandatul fundamental al democraților. Biden nu este suficient de convigător atunci când vorbește de economie.

Care dintre aceste teme a galvanizat populația la vot de așa natură încât să dea un impuls democraților?

Cristian Diaconescu: Se spune că, preelectoral, Donald Trump are un discurs explicit. În momentul votului este toxic. Reîntoarcerea la subiectele din trecut, frustrările de tot felul, faptul că Donald Trump nu a înțeles ceea ce a apărut public în Statele Unite, alegerile din această săptămână practic reprezintă un al doilea moment de test democratic al Statelor Unite, după ocuparea Capitoliului din 6 ianuarie 2021. Semnalul dat de Donald Trump din această perspectivă se pare că a contat foarte mult în ceea ce privește proiecția republicanilor. În al doilea rând, și aici va fi interesant, ce se va întâmpla cu steaua în devenire, cu DeSantis? Aici Donald Trump a greșit grav, chiar în ziua alegerilor, atacându-l pe DeSantis, amenințându-l că dacă va candida pentru desemnarea în cadrul partidului republican, va dezvălui o serie de fapte. A greșit cumplit din punctul ăsta de vedere.

Cum este creionat portretul lui DeSantis în comarație cu Trump

Cristian Diaconescu: Este tânăr. DeSantis este un conservator veritabil în statul Florida, care în mod evident are mulți alegători ce se îndreaptă spre republicani, mai ales dintr-o perspectivă economică. Din acest punct de vedere este foarte interesant că mesajul său a ajuns și în zona americanilor de origine hispanică. L-au votat inclusiv din acea zonă, tradițional considerată a fi apropriată de democrați. Este mult mai tânăr decât Donald Trump.

Mai are capacitatea Trump să se regenereze sau aceste alegeri intermediare sunt sfârșitul lui politic?

Cristian Diaconescu: Nu cred că mai are capacitatea să se regenereze și am să vă spun un argument pe care l-am auzit chiar între ei, între americani. „În momentul în care ne-am pune problema să-l profilăm încă o dată, toate problemele din trecut va trebui să le preluăm înăuntrul Partidului Republican.” Doi ani de zile se face campanie înăuntrul partidului, pentru a fi desemnat candidat la președinția Statelor Unite În acele momente, toate temele din trecut care l-au făcut pe Donald Trump să piardă alegerile vor fi revitalizate.

S-au vindecat Statele Unite de extremism?

În SUA au existat diferite state în care democrații, în timpul alegerilor primare, în loc să susțină financiar propriul candidat, au ales să bage foarte mulți bani în cel mai extremist candidat pe care l-au avut republicanii. O tactică riscantă, dar care a funcţionat.

Cristian Diaconescu: Poate că nu neapărat extremism, cât o formă de interiorizare a unui anume tip de suveranism. Am văzut cu toții, și probabil că republicanii vor sublinia în următorii doi ani foarte accentuat acest lucru, retragerea pripită din Afganistan. De fapt, problema acum la nivelul cetățeanului american ține de un anume tip de dilemă și anume: Statele Unite, în mod obișnuit, este prezentă pe mai multe fronturi. E singura putere globală care poate susține trei războaie în același timp, pe mai multe fronturi. Dar, cetățeanul american a început să se întrebe destul de serios „care este beneficiul nostru?”. Nu este vorba de un radicalism, este vorba aproape de o schimbare a sistemului de valori. Se spune, în zone destul de decizionale, destul de semnificative din Statele Unite, faptul că o prezență americană atât de categorică financiară, politică, diplomatică, cum este acum în Ucraina, va fi ultima. După ce, într-o formă sau alta, criza din Ucraina va fi rezolvată, Statele Unite își va calibra prezența europeană. Nu se pune problema unei retrageri, dar a unei reorientări din punct de vedere strategic în mod categoric. Situația va fi în continuare extrem de complicată și se pare că americanii intenționează ca după rezolvarea temei ucrainene să-și diminueze implicarea.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰