"Un Cernobîl zburător". Cercetătorii americani au găsit locul probabil de lansare a noii rachete cu propulsie nucleară a Rusiei, Burevestnik - Reuters

Putin a declarat că arma - supranumită SSC-X-9 Skyfall de către NATO - are o rază de acţiune aproape nelimitată şi poate eluda apărarea antirachetă a Statelor Unite. Dar unii experţi occidentali contestă afirmaţiile sale şi valoarea strategică a Burevestnik, spunând că nu va adăuga capabilităţi pe care Moscova nu le are deja şi, în plus, riscă un accident cu emisie de radiaţii.

Utilizând imagini surprinse la 26 iulie de Planet Labs, o firmă privată care lucrează cu sateliţi, cei doi cercetători americani au identificat un proiect de construcţie care se învecinează cu o instalaţie de stocare a focoaselor nucleare cunoscută sub două nume - Vologda-20 şi Cebsara - ca fiind locul potenţial de lansare a noii rachete. Instalaţia se află la 475 km nord de Moscova.

Decker Eveleth, analist în cadrul organizaţiei de cercetare şi analiză CNA, a analizat imaginile din satelit şi a identificat ceea ce el a evaluat ca fiind nouă rampe de lansare orizontale în construcţie. Acestea sunt amplasate în trei grupuri, în interiorul unor incinte înalte, pentru a le proteja de atacuri sau pentru a preveni ca o explozie accidentală la una dintre ele să detoneze rachetele din celelalte, a spus el.

Bazele sunt conectate la drumuri prin ceea ce Eveleth a concluzionat că sunt probabil clădiri în care rachetele şi componentele lor vor fi întreţinute, precum şi la complexul existent de cinci buncăre de depozitare a focoaselor nucleare.

Amplasamentul este „pentru un sistem mare de rachete fixe, iar singurul sistem mare de rachete fixe pe care (Rusia) îl dezvoltă în prezent este Skyfall”, a declarat Eveleth. Moscova şi Washingtonul au refuzat să comenteze concluziile cercetătorului american, precizează Reuters.

Identificarea locului probabil de lansare a rachetei sugerează că Rusia procedează la desfăşurarea acesteia după o serie de teste în ultimii ani marcate de probleme, au declarat Eveleth şi un al doilea cercetător, Jeffery Lewis, de la Institutul de Studii Internaţiopnale Middlebury din Monterey. Lewis a fost de acord cu evaluarea lui Eveleth după ce a analizat imaginile, la cererea sa. Imaginile „sugerează ceva unic, foarte diferit. Şi, evident, ştim că Rusia dezvoltă această rachetă cu propulsie nucleară”, a spus el.

Hans Kristensen de la Federaţia Oamenilor de Ştiinţă Americani, care a studiat, de asemenea, imaginile de la Vologda la cererea lui Eveleth, a declarat că acestea par să arate rampe de lansare şi alte caracteristici „posibil” legate de Burevestnik. Dar el a spus că nu poate face o evaluare definitivă, deoarece Moscova nu plasează de obicei lansatoare de rachete lângă depozitele de focoase nucleare.

Eveleth, Lewis, Kristensen şi alţi trei experţi au declarat că practica obişnuită a Moscovei a fost stocarea încărcăturilor nucleare pentru rachetele terestre departe de locurile de lansare - cu excepţia celor de pe forţa sa de rachete balistice intercontinentale (ICBM) deja desfăşurate.

Însă desfăşurarea Burevestnik la Vologda ar permite armatei ruse să stocheze rachetele cu încărcătură nucleară în buncărele sale, făcându-le disponibile pentru lansare rapidă, au declarat Lewis şi Eveleth.

Ministrul adjunct de externe Serghei Riabkov a declarat că Rusia va aduce modificări liniilor sale directoare privind utilizarea armelor nucleare ca răspuns la ceea ce consideră a fi escaladarea occidentală în războiul din Ucraina, a relatat duminică agenţia de presă de stat TASS.

NATO nu a răspuns întrebărilor cu privire la modul în care alianţa va reacţiona la desfăşurarea armei.

Rezultate slabe la testarea rachetelor

Un raport din 2020 al Centrului Naţional de Informaţii Aeriene şi Spaţiale al Forţelor Aeriene ale Statelor Unite afirma că, dacă Rusia ar reuşi să pună în funcţiune Burevestnik, aceasta ar oferi Moscovei o „armă unică cu capacitate de rază intercontinentală”.

Însă trecutul tumultuos al armei şi limitările de proiectare au ridicat îndoieli în rândul a opt experţi intervievaţi de Reuters cu privire la faptul că utilizarea sa ar schimba miza nucleară pentru Occident şi alţi inamici ai ruşilor.

Burevestnik are un istoric slab de cel puţin 13 teste cunoscute, cu doar două succese parţiale, începând din 2016, potrivit Nuclear Threat Initiative (NTI), un grup de lobby pentru reducerea riscurilor nucleare, biologice şi de tehnologie.

Eşecurile includ o explozie din 2019 în timpul recuperării defectuoase a unui reactor nuclear neecranat, lăsat să „ardă” pe fundul Mării Albe timp de un an, în urma prăbuşirii unui prototip, potrivit rapoartelor Departamentului de Stat al SUA. Agenţia nucleară de stat a Rusiei, Rosatom, a declarat atunci că cinci membri ai personalului au murit în timpul testării unei rachete, pe 8 august. Putin le-a înmânat văduvelor acestora cele mai înalte distincţii de stat, afirmând că arma pe care o dezvoltau era fără egal în lume, fără a numi Burevestnik.

Pavel Podvig, expert în forţele nucleare ale Rusiei cu sediul la Geneva, dar şi Lewis, Eveleth şi alţi experţi au declarat că aceasta nu va adăuga capabilităţi pe care forţele nucleare ale Moscovei nu le au deja, inclusiv capacitatea de a copleşi apărarea antirachetă a SUA.

În plus, motorul său cu propulsie nucleară ameninţă să emită radiaţii de-a lungul traiectoriei sale de zbor, iar desfăşurarea sa riscă un accident care ar putea contamina regiunea înconjurătoare, au declarat Cheryl Rofer, un fost om de ştiinţă american specializat în arme nucleare, dar şi alţi experţi.

Un Cernobîl zburător

„Skyfall este un sistem de arme unic şi stupid, un Cernobîl zburător care reprezintă o ameninţare mai mare pentru Rusia decât pentru alte ţări”, spune şi Thomas Countryman, un fost funcţionar de rang înalt al Departamentului de Stat din cadrul Asociaţiei pentru Controlul Armelor.

Public se cunosc puţine detalii tehnice ale Burevestnik. Experţii estimează că sistemul ar fi trimis în aer de o rachetă mică cu combustibil solid pentru a introduce aer într-un motor care conţine un reactor nuclear în miniatură. Aerul supraîncălzit şi posibil radioactiv ar fi expulzat, asigurând împingerea înainte.

Putin a dezvăluit existenţa Burevestnik în martie 2018, spunând că racheta ar zbura la altitudine joasă, având o rază de acţiune aproape nelimitată, o traiectorie de zbor imprevizibilă şi „invincibilă” pentru apărarea actuală şi viitoare. Mulţi experţi sunt sceptici însă cu privire la afirmaţiile lui Putin.

Burevestnik, spun ei, ar putea avea o rază de acţiune de aproximativ 23.000 km - comparativ cu peste 17.700 km pentru Sarmat, cea mai nouă ICBM a Rusiei - în timp ce viteza sa subsonică ar face-o detectabilă. „Va fi la fel de vulnerabilă ca orice rachetă de croazieră”, a declarat Kristensen. „Cu cât zboară mai mult, cu atât devine mai vulnerabilă, deoarece există mai mult timp pentru a o urmări. Nu înţeleg motivaţia lui Putin”, a mărturisit el.

Care este rolul Burevestnik?

Desfăşurarea Burevestnik nu este interzisă de New START, ultimul acord americano-rus care limitează desfăşurarea de arme nucleare strategice, care expiră în februarie 2026.

O dispoziţie permite Washingtonului să solicite negocieri cu Moscova cu privire la aducerea Burevestnik sub plafon, dar un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat a declarat că nu au fost solicitate astfel de discuţii.

Invocând războiul din Ucraina, Rusia a respins apelurile Statelor Unite pentru discuţii necondiţionate privind înlocuirea New START, alimentând temerile legate de o cursă a armelor nucleare atunci când acesta expiră.

Podvig a declarat că Moscova ar putea folosi racheta ca monedă de schimb dacă discuţiile vor fi reluate vreodată. El a numit Burevestnik o „armă politică” pe care Putin a folosit-o pentru a-şi consolida imaginea de om puternic înainte de realegerea sa din 2018 şi pentru a transmite Washingtonului că nu poate ignora preocupările sale cu privire la apărarea antirachetă a SUA şi la alte probleme.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰