Trei ani de război în Ucraina. Zelenski, prins între armata rusă și Trump, își testează popularitatea într-un moment crucial

Război în Ucraina. Într-o întâlnire fără precedent de la începutul invaziei, preşedinţii american şi rus au convenit la 12 februarie să lanseze negocieri „imediate” pentru a pune capăt conflictului din Ucraina. Această decizie, care nu a fost discutată cu Kievul, a provocat o mare îngrijorare în rândul ucrainenilor şi al europenilor deopotrivă, preşedintele francez Emmanuel Macron avertizând în privinţa unei păci care ar fi „o capitulare” a Ucrainei.

De la revenirea sa la putere, Donald Trump a adoptat o linie dură împotriva omologului său ucrainean, reproşându-i că a „declanşat” războiul din Ucraina, în ciuda faptului evident că a fost vorba de o invazie rusă în ţară. Criticile sale au mai urcat o treaptă miercuri, după ce Volodimir Zelenski a denunţat negocierile ruso-americane care au avut loc în Arabia Saudită. Într-un mesaj violent publicat pe reţeaua sa socială, preşedintele american l-a descris pe omologul ucrainean drept un „dictator fără alegeri”, şocând numeroşi lideri occidentali şi chiar aleşi din propria sa tabără.

Prin această remarcă, Donald Trump a pus sub semnul întrebării legitimitatea democratică a preşedintelui ucrainean şi a utilizat un argument fluturat în mod regulat de Kremlin. Alegerile parlamentare ar fi trebuit să aibă loc în octombrie 2023, iar alegerile prezidenţiale în martie 2024, dar legea marţială în vigoare în Ucraina din februarie 2022 nu a permis organizarea scrutinelor.

Vezi și

Mai este Zelenski popular în Ucraina?

De asemenea, preşedintele american a afirmat în mod eronat că omologul său ucrainean are doar „4% opinii favorabile” în rândul concetăţenilor săi, fără a cita o sursă. Potrivit AFP, această cifră, transmisă de anumite media ruse, provine dintr-un „sondaj” informal realizat prin Telegram de către deputatul ucrainean pro-rus Oleksandr Dubinski, sancţionat de Washington în 2021 pentru presupusa sa apartenenţă la „o reţea de influenţă străină legată de Rusia”.

În realitate, Volodimir Zelenski are 57% opinii favorabile în Ucraina, potrivit ultimului sondaj realizat la începutul lunii februarie 2025 de Institutul Internaţional de Sociologie de la Kiev (KIIS). În timp ce 77% dintre ucraineni aveau încredere în el în decembrie 2023, popularitatea preşedintelui a scăzut la 52% în decembrie 2024, înainte de a-şi reveni cu cinci puncte în ultimele săptămâni.

În cazul - încă îndepărtat - al unei încetări a focului şi al organizării de alegeri prezidenţiale, va mai participa Volodimir Zelenski? Fosta vedetă a televiziunii ucrainene, care a declarat în timpul campaniei că nu doreşte decât un singur mandat, pare să fi fost slăbit.

„Efectul de stindard” care l-a susţinut după invazia rusă pare să se fi diminuat pe măsură ce războiul se prelungeşte şi ia viaţa a tot mai mulţi ucraineni. Volodimir Zelenski a indicat o cifră de 45 000 de soldaţi ucraineni ucişi, într-un interviu la începutul lunii februarie, dar estimările din mass-media, precum cele ale The Wall Street Journal, plasează numărul morţilor ucraineni către 80 000.

Pentru a compensa lipsa de oameni pe front, politica de recrutare a fost înăsprită în ultimele luni. Unele scene de recrutare forţată au şocat opinia publică, mai ales că recruţii sunt din ce în ce mai tineri. În aprilie anul trecut, vârsta de înrolare a fost coborâtă de la 27 la 25 de ani.

Critici în Ucraina

În timp ce opţiunile militare şi strategice ale lui Volodimir Zelenski sunt supuse dezbaterii, gestionarea puterii, concentrată în mâinile unui cerc restrâns de apropiaţi, este, de asemenea, criticată în Ucraina.

În 2019, partidul său „Slujitorul poporului” a obţinut o largă majoritate în parlament (Rada) - deţine acum 232 din cele 450 de locuri. Aceasta este o configuraţie politică fără precedent în fosta republică sovietică, care îi permite să guverneze fără a forma o coaliţie. Odată cu invazia rusă, această concentrare a puterii în jurul preşedintelui a devenit şi mai pronunţată.

„Aproape toată puterea este concentrată în mâinile şefului statului şi ale biroului prezidenţial, pe care îl controlează”, a observat Centrul pentru Studii Orientale din Varşovia într-un studiu publicat în august 2024 şi citat de Le Monde. „În loc să încerce să construiască un 'guvern al salvării publice' şi să împartă puterea cu adversarii, Zelenski încearcă în schimb să centralizeze toate deciziile în jurul său şi al cabinetului său”, a declarat pentru BFMTV.com politologul Hanna Perekhoda, cercetător la Universitatea din Lausanne (Elveţia).

În Parlament, vocile opoziţiei s-au ridicat împotriva unui guvern considerat prea restrictiv. În centrul criticilor s-a aflat controlul exercitat asupra călătoriilor în străinătate ale deputaţilor, impus după ce doi deputaţi din partidul prezidenţial au fost văzuţi în vacanţă în Maldive şi Thailanda în timpul războiului.

Vasta remaniere din septembrie 2024, în cursul căreia jumătate dintre miniştri şi-au părăsit posturile, a stârnit, de asemenea, îngrijorarea politicienilor. În timp ce preşedintele a invocat necesitatea unei „noi energii”, partidele de opoziţie au descris remanierea ca fiind brutală şi inoportună într-un moment în care armata suferea eşecuri în est.

A fost suficient pentru a-l convinge pe Volodimir Zelenski? Pe măsură ce negocierile de pace se intensifică, „procesul politic ucrainean adormit” se trezeşte, constată ziarul online Ukrainska Pravda. „Vechii şi noii actori devin treptat activi, în căutare de noi alegători, de noi canale de comunicare şi de noi echipe”, explică publicaţia într-un articol preluat de Le Monde.

Rivalii lui Zelenski

Dar opoziţia pare încă slabă. În aceste prime etape ale campaniei electorale, cel mai virulent adversar al lui Volodimir Zelenski este, fără îndoială, fostul preşedinte Petro Poroşenko (2014-2019). Partidul său Solidaritatea Europeană, principala forţă de opoziţie din Parlament, are 27 de deputaţi, faţă de 232 pentru partidul prezidenţial.

Predecesorul lui Volodimir Zelenski a rămas foarte activ pe tot parcursul războiului, creându-şi propria miliţie - supranumită batalionul Poroşenko - şi finanţând din fonduri proprii echipamente pentru armata de la Kiev. Dar fostul industriaş ar putea fi prins în trecutul său judiciar. De la încheierea mandatului său şi înfrângerea sa, fostul preşedinte a fost citat într-o serie de procese, inclusiv o acuzaţie de „înaltă trădare”. El este acuzat în special că a sporit dependenţa energetică a Ucrainei de Rusia şi că a cumpărat cărbune de la separatiştii pro-ruşi.

La 12 februarie, Consiliul Naţional de Apărare şi Securitate al Ucrainei, care raportează direct preşedintelui, a impus sancţiuni mai multor personalităţi din lumea de afaceri ucraineană, inclusiv lui Petro Poroşenko. „Toţi cei care au distrus securitatea naţională a Ucrainei şi au ajutat Rusia trebuie traşi la răspundere”, a explicat Volodimir Zelenski, fără a oferi un motiv precis pentru aceste sancţiuni, care includ îngheţarea activelor şi interdicţia de a părăsi ţara. Petro Poroşenko a denunţat deciziile ca fiind „motivate politic” şi „ilegale”, acuzând chiar tabăra prezidenţială că i-a oferit o cale de ieşire din sancţiuni în schimbul unui vot în parlament.

„Volodimir Zelenski vrea să cureţe câmpul electoral şi să-şi lichideze principalul concurent. Acest lucru nu are nimic de-a face cu democraţia”, a insistat el la televiziunea americană. La 13 februarie, aliaţii săi au luat cuvântul în Rada pentru a protesta faţă de sancţiuni, forţând o încheiere prematură a deliberărilor în Parlament.

De cealaltă parte a spectrului politic, opoziţia pro-rusă a fost practic anihilată după ce o duzină de grupuri apropiate de Kremlin au fost interzise în cadrul legii marţiale. „Bastioanele politice tradiţional pro-ruse, cum ar fi anumite oraşe dezindustrializate din estul şi sudul Ucrainei, au suferit enorm din cauza armatei ruse. Mulţi dintre cei care au votat cândva pentru oligarhii locali pro-ruşi au acum profunde resentimente faţă de statul rus şi faţă de cei asociaţi cu acesta”, explică Hanna Perekhoda. Potrivit politicianului ucrainean, „opoziţia actuală este în principal naţionalistă ucraineană, poziţionată la dreapta guvernului Zelenski”.

În timp ce niciun politician nu pare să întruchipeze o opoziţie serioasă, capabilă să reunească majoritatea ucrainenilor, alte figuri populare din ţară ar putea avea ambiţii naţionale. Printre ei se numără fostul campion mondial la box şi primar al Kievului Vitali Kliciko, şi, mai ales, fostul comandant suprem al armatei Valeri Zalujni, în prezent ambasador în Regatul Unit. Potrivit unui sondaj al Centrului ucrainean de cercetare socială, preluat de mai multe media, în noiembrie anul trecut, acesta avea 27% din intenţiile de vot, faţă de 16% pentru Volodimir Zelenski.

Orice s-ar întâmpla, rezultatul negocierilor de încheiere a conflictului va fi decisiv pentru campanie. „Un acord de pace dictat în termeni ruşi ar duce inevitabil la o frustrare enormă şi la radicalizarea a milioane de oameni, favorizând forţele extremiste în detrimentul actorilor moderaţi şi progresişti”, conchide Hanna Perekhoda.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰