Reactorul de la Cernobîl ''a prins din nou viaţă'': ''Este un memento pentru noi că nu este o problemă rezolvată''

Explozia de la Cernobîl a avut loc în 1986. Acum, cercetătorii au văzut o creștere a emisiilor de neutroni dintr-o cameră inaccesibilă, nivelurile crescând cu aproximativ 40% de la începutul anului 2016. Acest lucru indică o reacție de fisiune nucleară în creștere, astfel încât cercetătorii încearcă să stabilească dacă această creștere va dispărea sau dacă vor trebui să găsească o modalitate de a accesa camera și de a interveni.

Neil Hyatt de la Universitatea din Sheffield, Marea Britanie, care studiază eliminarea deșeurilor nucleare, compară situația cu ''jarul într-o groapă pentru grătar'' și spune că ''este un memento pentru noi că nu este o problemă rezolvată, este o problemă stabilizată''.

Care este ipoteza cercetătorilor

O sugestie a cauzei ar fi că noua structură plasată deasupra reactorului aflat în ruină, în 2016, determină uscarea centralei. Când combustibilul de uraniu sau plutoniu se degradează, emite neutroni, care pot provoca o reacție de fisiune dacă neutronii sunt capturați de către alți nuclei radioactivi. Cu toate acestea, cantități mari de apă încetinesc acești neutroni.

Carcasa originală, care a fost construită în grabă peste reactor în lunile care au urmat accidentului, a devenit plină de găuri care permiteau apei de ploaie și păsărilor să intre. Dacă apa de ploaie a contribuit la suprimarea reacțiilor din camera 305/2, absența sa, din cauza noii structuri ar putea însemna că nu mai există suficientă apă în cameră pentru a încetini suficient neutronii, potrivit New Scientist. 

Cercetătorii susţin că este un ''motiv de îngrijorare, dar nu de alarmă'', dar că, dacă rata producției de neutroni continuă să crească, ar putea fi nevoie ca specialiştii să intervină. Acest lucru ar putea implica forarea în cameră și pulverizarea acesteia cu un fluid care conține o substanță precum azotatul de gadolinium, care ar absorbi excesul de neutroni și ar sufoca reacția de fisiune.

Maxim Saveliev a lucrat la închiderea mai recentă a Cernobilului și ulterior s-a alăturat Institutului pentru Problemele de Siguranță ale Centralelor Nucleare. El spune că monitorizarea precisă este dificilă, deoarece nu există un senzor de neutroni în apropierea camerei în cauză, iar oamenii de știință habar nu au ce material se află între senzorii lor și combustibilul topit, ceea ce face dificilă prezicerea scalei exacte a problemei. ''Avem doar presupuneri'', spune el.

Saveliev spune că roboții ar trebui folosiți pentru a se apropia cât mai mult de camera 305/2 pentru a instala senzori de neutroni și de temperatură și, dacă este posibil, să ia probe de material. 

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰