„Doamne fereşte să vină rușii, și cu ei cazacii şi luptătorii ceceni!” Temerile de război cresc în oraşele ucrainene de la graniță

Ca mulți bătrâni din Ucraina, Raisa Malașenko este nostalgică după perioada sovietică și dă vina pe armata ucraineană și aliații occidentali ai Kievului pentru escaladarea situației, dar susține că este terifiată de o eventuală invazie a Rusiei. Femeia în vârstă de 81 de ani locuiește singură. Toți cei cinci copii au părăsit orășelul de la graniță. 

"Doamne ferește să vină rușii, apoi, cu ei vin și cazacii și luptătorii ceceni. Imaginați-vă că va fi iadul pe pământ", a declarat femeia cu lacrimi în ochi. 

De-a lungul celor opt ani de război, locuitorii din apropierea graniței s-au obișnuit cu ideea că în orice moment viața lor ar putea fi curmată de un glonț sau de un obuz. În ultima săptămână, însă, exploziile au fost mai intense ca oricând, iar țintele au fost aparent zone rezidențiale și chiar școli.

Există aproximativ 2 milioane de oameni care trăiesc la doar 20 de kilometri distanță de linia frontului, estimează organizațiile umanitare, iar dacă un eventual conflict ar izbucni în estul Ucrainei, primele victime ar fi înregistrate în rândul acestora.

"Unde ar trebui să merg? Sunt singură"

Stanytsia Luganska a fost anterior o suburbie a orașului Lugansk, dar de la războiul din 2014 a fost separată de restul orașului de o linie de front. Pe cealaltă parte se află așa-numita Republică Populară Lugansk – unul dintre cele două state susținute de Rusia în care Moscova pare să caute un pretext pentru a începe o acțiune militară împotriva Ucrainei.

Nimeni nu se teme mai mult de un nou război decât localnicii de aici, care, au suferit teribil în ultimii ani. „Toți cei care locuiesc în zona de lângă front au probleme grave de sănătate”, a declarat Larisa Grytsenko, care conduce un centru de ajutor umanitar în orașul Zolote, aproape de linia frontului.

Organizația Larisei se ocupă în prezent de Valentina Melnychenko, o femeie în vârstă de 72 de ani a cărei casă a fost avariată joi dimineață, în urma bombardamentelor. Bătrâna a plâns amarnic când a văzut pagubele. Deși este îngrozită de reluarea ostilităților, nu a avut de ales decât să rămână în casa ei, unde locuiește din 1974.

„Ce ar trebui să fac, unde ar trebui să merg?” întrebă ea ștergându-și lacrimile. „Mi-am pierdut soțul și fiul în ultimii patru ani. Nu am pe nimeni, sunt singură”.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰