Foto Agonia unei mame care şi-a pierdut fetiţa născută prematur, în UK: ''A murit în brațele mele 17 minute mai târziu''

Vicki White, în vârstă de 37 de ani, din Barnsley, South Yorkshire, era însărcinată în 20 de săptămâni cu fiica ei Libby, când a simțit o senzație de presiune și și-a dat seama că ceva nu era în regulă. Medicii au spus că avea o dilataţie de 6 cm, dar nu avea contracții, aşa că au sperat că pot împinge sarcina până la 22 de săptămâni, astfel încât bebelușul ei să aibă șanse mai mari de supraviețuire.

Dar tragic, Vicki a trebuit să o nască cu mult înainte de termenul dorit. În acel moment a ştiut că fetița ei va fi prea mică pentru a supraviețui odată născută, relatează Mirror.

Vicki a spus: ''Totul a început cu faptul că am simțit o presiune. Libby trebuia să fie al patrulea copil al meu. Ştiam că ceva nu este în regulă. Am sunat la spital şi mi-au spus să merg. Eram însărcinată în 20 de săptămâni în acel moment. Au descoperit că am o dilataţie de 6 cm, dar fără contracții. Se așteptau să intru în travaliu în acel moment, dar chiar şi după două zile nu am făcut-o.''

În acel moment, medicii au mizat pe faptul că ar putea împinge sarcina măcar cu două săptămâni. Tocmai din acest motiv i-au recomandat odihnă la pat. Aceştia considerau că viitorul copil ar mai avea totuşi o şansă la viaţă. Din păcate, planul nu a putut fi dus la capăt. 

''Apoi, la miezul nopții, pe 9 aprilie, m-am trezit cu o durere aleatorie și am realizat că Libby era parțial afară. Nu mai puteam face nimic. A trebuit să o împing afară. Mi-a trebuit mai bine de o oră să reușesc să încerc, pentru că știam că este prea mică pentru a salva și că o să nasc ca mai apoi să spun la revedere. Eram singură, partenerul meu Danny era acasă cu ceilalți trei copii ai noștri și habar n-avea. La ora 3.03 dimineața s-a născut și a murit în brațele mele 17 minute mai târziu'', a spus femeia. 

În mod tragic, medicii au declarat că Libby era prea mică pentru a putea fi ajutată. Vicki a adăugat: ''A fost cea mai traumatică, sfâșietoare experiență și chiar simt că nu aș fi putut face față fără sprijinul, înțelegerea și dragostea pe care le-am simțit de la moașe şi de la cadrele medicale''.

Strângere de fonduri în semn de mulţumire pentru sprijinul acordat de personalul medical

Această suferinţă, împreună cu recunoștința pe care familia o are pentru personalul spitalului, i-a determinat să înceapă o strângere de fonduri.

''Spitalul ne-a furnizat o cutie plină cu suveniruri. De asemenea, ne-au oferit una şi pentru copiii noștri, care avea în interior o carte de povești despre un băiețel a cărui soră mai mică a ajuns să nu mai vină acasă.''

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰