"Doamna doctor, ar trebui să beţi o gură de apă" Mărturia emoționantă a unui medic care a participat la operația Alexiei, timp de 20 de ore

“Este într-adevăr un drum relativ lung, între momentul de început pe care îl consider a fi 2 decembrie 2010, momentul în care am venit la Spitalul de Copii din Iaşi, în acel moment practic nu exista chirurgie plastică şi reconstructivă la spitalul de copii, nu exista aparatură, instrumentar dedicat chirurgiei plastice. 

Din acel moment şi până astăzi a fost un întreg proces de modernizare, de convingere în vederea dotării cu aparatură şi tehnică, dar şi în vederea implementării conceptului de reconstrucţie în cadrul spitalului. Pentru că nu doar instrumentarul şi aparatura trebuie să fie performante, trebuie ca şi ceilalţi membri care formează o echipă de chirurgie plastică să fie familiarizaţi cu scopul pentru care intrăm în sală, cu tehnicile care trebuie aplicate şi cu metodele suportive necesare pentru aceste intervenţii. 

“La început, instrumentarul cu care operam era achiziţionat din fonduri proprii”

La început pot spune că instrumentarul cu care operam era instrumentar achiziţionat din fonduri proprii, ulterior spitalul a înţeles să achiziţioneze un microscop foarte performant pentru microchirurgie reconstructivă, instrumentar necesar. De asemenea, a fost un proces întreg de popularizare, ca să spun aşa, a tehnicilor de reconstrucţie microchirurgicală şi a tehnicilor de tratament al pacientului ars grav în rândul colegilor anestezişti.

“A trebuit să treacă un număr de ani pentru ca acel compartiment de chirurgie plastică să fie transformat într-o secţie de chirurgie plastică”

A trebuit să treacă un număr de ani pentru ca acel compartiment de chirurgie plastică să fie transformat într-o secţie de chirurgie plastică. Iniţial compartimentul de chirurgie plastică avea 5 paturi şi un singur medic, în ziua de astăzi unitatea funcţională de arşi în secţia de chirurgie plastică împreună cumulează un număr de 30 de paturi şi 5 medici. 

Pot spune că întreg personalul auxiliar, cadrele medicale medii, asistente şi brancardieri au ajuns la un nivel de performanţă foarte ridicat, înţelegând subtilitatea manevrelor de chirurgie plastică şi importanţa supravegherii postoperatorii a pacientului”, a explicat Dr. Sidona Susanu. 

Cazul Alexiei a fost unul extrem de complex

12 ani de transformări. Medicul a fost nevoit în trecut să facă performanţă cu lupele personale într-un caz complex, manevră extrem de dificilă. Din fericire însă, intervenţia a fost un succes. Dr. Susanu rememorează şi clipele în care a operat dublu ca timp tocmai pentru că au existat perioade fără instrumentar de specialitate modern. 

“Prima provocare a fost replantarea a patru degete unui adolescent în vârstă de 17 ani, doar cu lupele personale care erau inadecvate pentru acest tip de intervenţie, practic magnificaţia necesară replantării degetelor ţi-o poate oferi doar microscopul operator. 

Din fericire, la acel moment operaţia a fost un succes şi este până în ziua de astăzi, dar a fost extrem de dificil să o realizez cu ajutorul lupelor, se folosesc doar pentru disecţia structurilor braţului, antebraţului,până la nivelul pumnului. 

“Din fericire, atitudinea de solicitare continuă a dotărilor îmi este caracteristică”

Au fost momente când lipsa instrumentarului a făcut ca unele operaţii să se prelungească chiar şi de două ori peste timpul mediu pentru intervenţia respectivă. 

Din fericire, atitudinea de solicitare continuă a dotărilor care-mi este caracteristică a făcut ca astăzi, chiar dacă nu suntem la nivelul unui spital de politraumă occidental, să beneficiem nu doar de instrumentar şi tehnici foarte performante, dar şi de un personal medical care are îndemânarea de a folosi aceste metode extrem de laborioase şi de complicate”, a precizat medicul. 

Experienţă de 24 de ani în domeniu. Medicul a vrut să plece în străinătate, dar a luat decizia de a rămâne în ţară datorită soţului ei. Dr. Susanu spune că nu regretă nicidecum decizia şi că este foarte fericită că a rămas aici să fie ajutor pentru pacienţii români. 

“Mi-am dorit să fiu o persoană care reconstruieşte lucruri”

“Activitatea mea clinică în chirurgia plastică a început în urmă cu 24 de ani, pot spune că am o experinţă de aproape 24 de ani în chirurgia plastică. Nu aş putea spune că mi-am dorit să fiu medic, mi-am dorit mai degrabă să fiu o persoană care reconstruieşte lucruri. Faptul de a da la Medicină a venit ca o normalitate în vremea în care trebuia să decid la ce facultate aş dori să dau. În cursul facultăţii, nu am apreciat că aş putea face altceva decât chirurgie. Faptul că am rămas în ţară să profesez a fost doar opţiunea soţului meu. Recunosc, la acea vreme, în momentul în care am terminat Rezidenţiatul de chirurgie plastică, aveam foarte multe opţiuni şi cu totul şi cu totul alte planuri. 

A fost o decizie pe care am luat-o cu sufletul împăcat, de a rămâne în ţară, acum pot spune că sunt chiar foarte fericită că am decis să rămân în România. 

Consider că Medicina este aceeaşi peste tot în lume, că doar de noi depinde nivelul la care o practicăm. Pentru că şi în alte ţări medicina se face la un nivel foarte performant sau la un nivel foarte bazal, este doar alegerea medicului”, a detaliat Dr. Susanu. 

Starea Alexiei Tudose este una stabilă acum

Medicul spune că fata face progrese mari în ceea ce priveşte recuperarea psiho-emoţională, mai ales că toţi cei din jurul său o încurajează. Dr. Susanu a explicat şi de ce anume depinde acum recuperarea fizică a fetei. 

“În această dimineaţă fetiţa este bine, din punct de vedere biologic este stabilă, din punct de vedere psihologic face paşi foarte mari pentru recuperare psiho-emoţională mai ales că întreaga familie este acum alături de ea, tatăl s-a întors în ţară, colegii săi o încurajează, întreg personalul medical este în jurul acestei copile. 

Eu sunt foarte optimistă mai ales pentru că au mai fost situaţii similare, în sensul cu amputaţie de membre sau cu leziuni complete ale structurilor nervoase, practic de asta depinde recuperarea Alexiei, de reconstrucţie şi de creşterea structurilor nervoase”, a explicat medicul. 

Momentele contra cronometru de după accident. Ce înseamnă şansa de a nu depăşi anumiţi timpi critici astfel încât să poţi ca medic să repui la loc membrele amputate. Minunea drumului de la câteva minute la şase ore. 

“Este aproape greu de imaginat că acest copil trăieşte”

“În primul rând, ceea ce este cel mai important există un moment sau un prim timp vital de câteva minute din momentul accidentului până la oprirea hemoragiei, pentru că leziunea de arteră humerală, chiar ca şi ca leziune unică, are un potential letal foarte mare. În cazul acesta a fost vorba despre leziune nu doar dublă de arteră humerală, dar şi de leziuni de structuri venoase, adică practic este aproape greu de imaginat că acest copil trăieşte. După care timpul până în momentul în care sunt revascularizate structurile antebraţului, structurile amputate, trebuie să fie de maximum 6 ore, pentru că altfel apare necroza musculară. 

Procedura fără de care pacienta ar fi putut rămâne doar cu un singur braţ

Cu cât masa de ţesut care urmează a fi reintrodusă în circulaţie este mai mare, cu atât cantitatea de toxine eliberate în circulaţie datorită metabolismului anaerob din timpul perioadei de avascularitate, de lipsă de oxigenare, este mai mare. Şi aceasta poate duce la ceea ce numim noi si sindrom de reperfuzie care din nefericire poate fi letal. Doar tehnicile de epurare extrordinară, de scoatere a plasmei cu toxine din circulaţie şi înlocuirea ei cu plasma sănătoasă de la donator face posibilă replantarea ambelor segmente amputate. Altfel pacienta ar fi avut fără această procedură, ar fi avut indicaţie de a replanta un singur membru”, a explicat medicul. 

Munca din sala de operaţie, un maraton de 20 de ore

Timpii chirurgicali, programaţi extrem de riguros astfel încât să nu se piardă timp preţios pentru pacientă. Fiecare manevră a fost extrem de minuţios gândită astfel încât totul să fie în beneficiul Alexiei. 

“Da, intervenţia a durat într-adevăr 20 de ore şi pot spune că a fost efectuată într-un ritm relativ crescut, ea se efectuează dacă nu lent, cel puţin încet. 

Ce s-a întâmplat în sala de operaţie

A trebui să evităm toţi timpii morţi, gesturile suplimentare nenecesare, a trebuit să fie programat fiecare timp chirurgical foarte riguros astfel încât procedurile să se succeadă cât mai repede posibil. 

Din fericire pentru colegii ortopezi, mai întâi este timpul de ortopedie în care se fixează structurile osoase, după care este timpul de chirurgie, acesta durează în general cam o oră pentru fiecare membru, după care este timpul de reconstrucţie. Bine, şi în timpul de reconstrucţie osoasă, timpul ortopedic, noi suntem alături de colegii noştri pentru că împreună stabilim poziţia şi felul în care se face reconstrucţia osoasă în aşa fel încât să ne permită reconstrucţia structurilor necesare pentru revascularizare şi reinervare”, a explicat Dr. Susanu. 

Cât timp a avut loc operaţia Alexiei celelalte urgenţe din spital nu au fost neglijate

Medicii s-au împărţit astfel încât să poată fi ajutaţi toţi copiii. Dr. Susanu a rămas timp de 20 de ore în sala de operaţie pentru a se axa numai pe acest caz grav. 10 medici, 8 asistente, 4 infirmiere şi 2 brancardieri sunt cei care au fost în sală pentru a o ajuta pe Alexia. 

“Parte din echipa medicală a asigurat şi urgenţele care veneau spre spital în timpul operaţiei Alexiei. 

Din echipa noastră de chirurgie plastică, patru dintre chirurgi au fost în permanenţă în sală, în aşa fel încât unul dintre noi să asigure şi urgenţele care s-au adresat spitalului ulterior accidentului. Unul dintre noi a fost în permanenţă în serviciul UPU şi a avut în tratament şi ceilalţi copii internaţi, iar ceilalţi patru au continuat intervenţia chirurgicală. Eu am decis să mă axez doar pe acest pacient, pentru că mi s-a părut un pacient grav, cu risc vital mare şi am preferat să dedic întreaga atenţie acestei fetiţe”, a explicat Dr. Susanu

20 de ore de anduranţă pentru salvarea unui copil şi provocarea de a nu simţi oboseala şi nevoia de hrană. Cât timp s-au aflat în sala de operaţie, cadrele medicale au băut numai apă şi acest lucru din raţiuni medicale. 

“În timpul unei intervenţii de asemenea amploare nu prea simţi nevoia de a te alimenta, doar din raţiuni medicale o dată la câteva ore, 7-8 ore facem o pauză de 2-3 minute pentru a bea apă. 

“Este extraordinar când asistenta de sală vine şi îţi şopteşte la ureche că ar trebui să bei o gură de apă”

Aici este de apreciat personalul nostru medical, doamnele asistente care au tot timpul grijă să ne amintească să bem apă. Este extraordinar când asistenta de sală vine şi îţi şopteşte la ureche: ”Doamna doctor, ar trebui să beţi o gură de apă”. Adică timpul trece extrem de repede în sala de operaţie. Colegii ne amintesc că suntem oameni cu nevoi. Nu simţi în acele momente oboseală sau dorinţa de a te relaxa, pentru că efectiv nu ai cum să fii relaxat până când nu vezi saturaţia membrului şi rata de preluare a oxigenului a membrului replantat la valori normale, până când nu vezi parametrii biologici care se monitorizează în permanenţă intraoperator la valori normale. 

“După operaţie rămâne o perioadă de câteva ore în care retrăieşti continuu şi continuu filmul operaţiei şi în care încerci să verifici dacă ceea ce ai făcut este corect“

Evident, în momentul în care se termină operaţia mai rămâne o perioadă de câteva ore în care retrăieşti continuu şi continuu filmul operaţiei şi încerci să verifici în fiecare moment dacă ceea ce ai făcut a fost corect sau ar fi trebuit să faci altfel. Iar în momentul în care părăsesc spitalul pentru odihnă trăiesc senzaţia aceea că abia aştept să mă întorc să văd”, a explicat medicul. 

Dr. Sidonia Susanu: Îmi doresc să nu mai existe astfel de accidente

Dorinţe pentru perioada imediat următoare şi nu numai. Medicul vrea ca pacienţii îngrijiţi în spital să nu sufere complicaţii şi ca astfel de accidente grave precum al Alexiei să nu mai aibă loc niciodată. 

“În primul rând, îmi doresc ca niciunul dintre ei să nu experienteze niciun fel de complicaţii şi toţi să poată pleca acasă în perfectă stare de sănătate. Pentru că orice complicaţie ar apărea în acest moment ar prelungi foarte mult recuperarea, nu doar spitalizarea, dar şi recuperarea ulterioară a pacienţilor. Îmi doresc ca nu numai în perioada sărbătorilor, dar totdeauna, să nu mai existe astfel de accidente pentru că, trebuie să recunoaştem, nu sunt situaţii foarte comune şi nu sunt uşor de gestionat, nici de către noi ca medici, nici de către sistemul medical în general”, a explicat Dr. Sidonia Susanu în interviul acordat News.ro. 

Un autocar cu 35 de persoane la bord s-a răsturnat, în noaptea de vineri spre sâmbătă, în municipiul Paşcani, judeţul Iaşi, 25 de persoane fiind transportate la spital. Cincisprezece dintre pasageri erau adolescenţi. Printre adolescenţii răniţi s-a aflat şi Alexia, care şi-a pierdut în accident ambele braţe.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰