Video "Îmi vine să urlu!" Sfârşitul celei mai mari maternităţi din Timiş, închisă pentru că s-a prăbuşit peste pacienţi. Mamele, trimise să nască la privat

"Locul nu mai este sigur. De altfel, planşeul este susţinut de aceşti stâlpi de metal, altfel există riscul să se prăbuşească". Acesta a fost doar începutul sfârşitului. Sfârşitul celei mai mari maternităţi din Timiş. Numită, pompos, Centru de Terapie Intensivă Neonatală. Singurul din vestul ţării. Doar aici pot fi salvaţi cei mai grăbiţi şi cei mai mici copii care vin pe lume.

Drama de la Maternitatea Odobescu

Din 1970 funcţionează Maternitatea Odobescu în această clădire veche de aproape 130 de ani. "Standardele la care ne facem meseria sunt cele mondiale, dar condiţiile în care lucrăm aş putea să spun cu mâna pe inimă şi cu cea mai mare sinceritate, ca din secolul trecut. Sunt mâhnită şi îmi vine să urlu că nu suntem auziţi", spune Mihaela Țunescu, medic neonatolog.

Vezi și

"La un moment dat se va face, ştiti de ce? Pentru că o să pice peste noi", crede Gabriela Olariu, șef secție Neonatologie. Un an mai tarziu a picat. Şi tot nu s-a făcut nimic. De fapt, s-a făcut. S-a închis de tot maternitatea. 

"În '92 am avut toate actele depuse să plec din ţară, bursă, tot ce vreţi, şi locuinţă am avut. Şi am rămas. Pentru ce? Să îşi bată joc de noi. Nu este uman ca copiii ăştia să nu aibă unde să se nască. Orgolii politice. Doar orgolii politice. Dar eu nu vreau să fac parte din niciun partid, vreau ca mamele să aibă dreptul să nască normal. Să se ducă într-un loc sigur. Şi asta cât mai repede", adaugă Gabriela Olariu, șef secție Neonatologie. 

Au trecut de atunci două luni şi jumătate. 82 de zile în care nu s-a întâmplat nimic. De fapt, s-a întâmplat. S-a semnat un contract prin care maternitatea ar urma să funcţioneze în clădirea unui spital privat. Şi atât. 

De câteva luni, de exemplu, şeful secţiei de anestezie terapie intensivă dă consultaţii în ambulatoriu, în clinica de ginecologie. Are cabinetul undeva la subsol. Nu avem voie să intrăm acolo cu o cameră de filmat. Pentru că ce e rău şi urât, mai bine se ascunde sub preş, decât să se repare. În astfel de condiţii medicul Gabriela Olariu îşi mai poate trata micii pacienţi.

"Noi am fost la control, la o şedinţă de kineto. 450 de grame, aşa... Da, în mână l-am ţinut. Şi acum are un an. Îl cheamă Liam. Liam înseamnă învingător". Mergem împreună spre maternitatea unde Liam a demonstrat că e un învingător iar medicii au arătat, înca o dată, că pot face minuni cu mâinile goale aproape. 

"Iniţial am zis, vai, ce clădire dărăpănată, ce s-ar putea afla în spatele acestor ruine? Şi totuşi, ce e în spatele acestor ruine e incredibil. Câte vieţi au fost salvate şi câţi oameni, câţi oameni care lucrează cu atâta empatie şi dragoste, e mare lucru​", povesteşte Loredana Purcaru, mama lui Liam.

Daniel Schipor şi-a jurat că va face ceva

După ce a plecat cu bebeluşul său din această clădire, Daniel Schipor şi-a jurat că va face el ceva. Ceva ce n-a putut face statul ani de zile. A adunat în jurul său mai mulţi voluntari şi împreună au renovat secţia de neonatologie. "Cei 400 de metri pătraţi renovaţi au deservit de-a lungul celor 5 ani multor copii care au beneficit de aceste condiţii", spune Daniel Schipor, tatăl unui copil prematur.

Dar degeaba. Clădirea e închisă acum cu tot cu secţia renovată. "Nu cred că este vina nimănui personal pentru că acest spital s-a închis, era normal să se întâmple. Vorbim de o clădire din 1897", spune Mihaela Țunescu, medic neonatolog. "Din păcate e valabil pentru toată ţara. Nu s-au făcut spitale. Sunt vremuri tulburi, mai tulburi ca niciodată. Este foarte greu să faci un spital", a adăugat Gabriela Olariu, șef secție Neonatologie. 

E foarte greu să faci orice într-o ţară, în vremuri tulburi, atunci când liderii sunt mai preocupaţi de bătălia pentru un scaun, decât pentru binele oamenilor. "Şi pentru asta mă rog, să ajungem să mai salvăm şi alţi copii şi să le fie bine. Şi sper că undeva, cineva, ne iubeşte", adaugă Gabriela Olariu, șef secție Neonatologie. 

Doar printr-o minune, în clădirea asta nu s-a întâmplat o tragedie. Şi doar dintr-o mare pasiune cadrele medicale au rămas să lucreze aici, până când s-a închis. Însă alte mii de medici, asistente sau infirmiere au renunţat să mai lupte cu indiferenţa sistemului. Îi găsim acum făcând bine în marile spitale din toată lumea. Noi ne-am oprit la Viena.

Aici, la Viena, am găsit spitale unde se vorbeşte numai limba română. Medicii şi asistentele n-au mai avut răbdare să se schimbe ceva în România. După ei au venit şi pacienţii, care n-au mai avut curajul să se trateze în România. Cifrele sunt grave – aproape 40% dintre medicii şcoliţi la noi în ţară îşi fac meseria în spitale din alte ţări. Facem această radiografie dureroasă, într-un alt episod "Alege bine pentru tine". Miercuri, la Observator!

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰