Video Daniel Zodian, profesorul care și-a transformat casa în orfelinat. Le oferă copiilor nevoiași un acoperiş, o familie şi şansa să devină campioni

E ora prânzului şi copiii pregătesc masa. O scenă obişnuită de familie. Doar că familia de aici e una neobişnuită. 22 de suflete împart acelaşi acoperiş. Majoritatea - copii abandonaţi, cărora Daniel le-a întins o mână salvatoare. I-a primit în echipa sa de judo, apoi în casa şi în viaţa lui.

Daniel Zodian, profesor de sport: Am început undeva în 2009, de Sfântul Nicolae. Am făcut un club sportiv, am deschis o sală de judo în care nu aveam nici urmă de căldură, frig, foarte mulţi copii, micuţi aşa... Văzându-i în ce situaţie sunt, am început să îi aducem la noi acasă. La noi acasă însemna într-un apartament cu două camere, în chirie. De acolo s-a lansat cam totul. Ideea de a face o casă în care să locuiască mai mulţi copii. Am zis, casa asta o fac orfelinat. Şi aşa a rămas. Şi, având atâţia copii, au pus umărul şi am reuşit să facem. 

Cu mâinile lor, copiii şi-au construit un loc pe care să-l numească "acasă" şi "familie". De-atunci, tot mai mulţi fraţi li s-au alăturat. 

Vezi și

Maria Paula, elevă: 13 ani, de 3 ani aici...

Reporter: Cum ai ajuns aici?

Maria Paula, elevă: Prin judo. Am ajuns să fac antrenamente...

Reporter: Şi de atunci n-ai mai plecat. 

Maria Paula, elevă: Nu. 

Zâna Maria Râncu, elevă: Eu mi-am dorit chestia asta. Am auzit de ei demult şi voiam să vin în familia aceasta. 

Daniel Zodian, profesor de sport: La noi tot timpul uşa este deschisă, tot timpul există un blid de mâncare, tot timpul există o vorbă bună. Acum momentan suntem 22. Tot timpul casa noastră este plină. Este o nebunie. Dar este o nebunie frumoasă. 

Daniel Zodian a dovedit că imposibilul devine posibil, atunci când există credință

O nebunie frumoasă din care au crescut campioni. Toţi au medalii naţionale la judo sau la power lifting. În toţi, Daniel a văzut ce e mai bun şi a investit tot ce avea, din simpla credinţă că, salvându-i, salvează o parte din viitor.  Când au intrat pe uşa casei, erau copii cu şanse mici, azi sunt adolescenţi cu visuri mari. 

Zâna Maria Râncu, elevă: Vreau să ajung medic legist în Coreea de Sud. 

Maria Paula, elevă: Vreau să mă duc la Medicină în primul rând, vreau în America şi să devin doctor. 

Artista casei este Katia. Unul dintre cei doi copii naturali ai lui Daniel. 

Reporter: Şi toţi ceilalţi de la masă cine sunt?

Katia, fiica lui Daniel Zodian: Fraţii mei! 

Reporter: Câţi ai?

Katia, fiica lui Daniel Zodian: Am mulţi fraţi! Este o experienţă foarte interesantă să ai foarte mulţi oameni pe lângă tine, te ajută, te susţin... şi nu voi uita niciodată aceste momente. 

Daniel Zodian, profesor de sport: În afară de noi, fiecare dintre noi mai avem grijă de 200 de copii. Gătim pentru oamenii străzii, am avut campanii de donat sânge. 

Daniel a început să construiască, în gând, un sat. Pentru mame fără adăpost și copii fără mame

Când şi-au dat seama câte pot clădi împreună, copiii au continuat să pună cărămidă peste cărămidă. Aşa au ridicat o sală de sport de la zero - dar au nevoie acum de ajutor ca să o echipeze. 

Aşa au început şi să construiască în gând... un sat. În total, zeci de camere care să găzduiască mame fără adăpost şi copii fără mame, un cabinet medical, săli de studiu şi locuri de joacă. 

Daniel Zodian, profesor de sport: Să fie un loc de poveste. După ce terminăm acest proiect, vrem să facem o şcoală de meserii, în care pur şi simplu să înveţe. Ce înseamnă construcţii, ce înseamnă tinichigerie, exact meseriile de care este cel mai mult nevoie şi nu le găseşti. 

Dacă îl întrebi ce l-a inspirat, Daniel răspunde simplu. 

Daniel Zodian, profesor de sport: Orice copil care are o şansă mai bună să fie fericit. 

Şi dacă îi ceri să îşi imagineze viitorul, e convins că va fi bun, dar numai împreună. 

Daniel Zodian, profesor de sport: Dacă majoritatea avem acelaşi scop, putem crea, putem construi, putem schimba. Putem. Ştiu că putem! 

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰