Orionide 2024. Ploaia de stele atinge punctul maxim pe 20-21 octombrie

Orionidele reprezintă o ploaie de meteori care îşi va atinge apogeul în noaptea de 21 spre 22 octombrie 2024. Mai exact, orionidele apar pe cer, an de an, în luna octombrie şi pot fi văzute timp de o lună.

Orionide 2024. Ploaia de meteori atinge punctul maxim pe 20-21 octombrie

Ploaia de stele Orionide este generată de praful și resturile lăsate în urma cometei Halley. De obicei, se pot vedea între 15 și 20 de meteori pe oră în timpul maximului, dar numărul poate varia. Cea mai bună perioadă pentru observații este după miezul nopții și până în zori, atunci când constelația Orion (de unde provin meteoriții) este mai sus pe cer.

De obicei, Orionidele se pot observa între 2 octombrie și 7 noiembrie, cu vârful activității în jurul datei de 21 octombrie, când pot fi observate până la 20-25 de stele cazătoare pe oră, în condiții favorabile.

Numelui „Orionide” provine de la constelația Orion, deoarece meteoriții par să provină din zona acesteia pe cer. De fapt, punctul aparent de origine este aproape de steaua Betelgeuse, una dintre stelele principale ale constelației Orion.

O ploaie de meteori (sau „ploaie de stele”) se formează atunci când Pământul trece printr-o zonă a spațiului unde se află resturi de praf și particule mici, provenite de la comete sau asteroizi. Aceste particule, numite meteoroizi, intră în atmosfera terestră cu viteză mare și ard în timpul procesului de frecare cu aerul, creând urme luminoase pe cer – ceea ce vedem noi ca fiind meteori sau „stele căzătoare”.

Pașii principali în formarea unei ploi de meteori:

1. Originea particulelor

• Comete: Majoritatea ploii de meteori este asociată cu cometele. Atunci când o cometă se apropie de Soare, căldura provoacă evaporarea gheaței și eliberarea de praf și resturi. Aceste particule se răspândesc în orbită în jurul Soarelui și formează un "lanț de resturi" în spațiu.

• Asteroizi: În unele cazuri, ploaia de meteori poate proveni din resturile lăsate de coliziunile asteroizilor.

2. Intrarea în atmosferă

• Când Pământul trece prin aceste benzi de particule în spațiu, meteoroizii (micile fragmente de praf sau rocă) intră în atmosfera noastră cu viteze mari – adesea între 20 și 70 km pe secundă (sau mai mult).

3. Frecarea cu aerul și arderea

Pe măsură ce meteoroizii intră în atmosferă, aerul din jurul lor este comprimat rapid, iar această compresie provoacă o creștere bruscă a temperaturii. Din cauza acestei frecări intense cu aerul, particulele se incandescentează și ard, generând lumina strălucitoare pe care o vedem. Acest fenomen este cunoscut sub numele de "meteori" sau "stele căzătoare".

4. Calea meteorică

În mod normal, meteoroizii se vaporiză complet înainte de a atinge solul. Totuși, în unele cazuri, particule mai mari pot supraviețui călătoriei prin atmosferă și pot ajunge până la sol, creând ceea ce numim meteorit.

5. Punctul radiant și "ploaia de stele"

Dacă meteoroizii par să provină din aceeași zonă de pe cer, numită punct radiant, ploaia de meteori poartă un nume specific, în funcție de constelația din care pare că vin. De exemplu:

• Orionidele: Punctul radiant este în constelația Orion.
• Perseidul: Punctul radiant este în constelația Perseu.
• Geminidele: Punctul radiant este în constelația Gemeni.

6. Perioada maximă

De obicei, o ploaie de meteori durează câteva zile sau chiar săptămâni, dar ating punctul maxim de activitate într-o perioadă scurtă, de obicei 1-2 zile. În timpul acestui maxim, numărul de meteori pe oră este mult mai mare și poate fi de ordinul zecilor sau sutelor, în funcție de intensitatea ploii și de condițiile atmosferice.

Astfel, o ploaie de meteori este, de fapt, rezultatul unei coliziuni între particulele din spațiu și atmosfera Pământului. Acest proces natural este una dintre cele mai spectaculoase și accesibile manifestări ale universului pe care le putem observa de pe Pământ.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰