25 decembrie, Crăciunul sau Naşterea Domnului. Cea mai importantă sărbătoare din calendarul ortodox

Crăciunul sau Nașterea Domnului se sărbătorește anual în cinstea nașterii Domnului Iisus Hristos pe data de 25 decembrie[a]. Este o sărbătoare religioasă și culturală importantă pentru milioane de oameni din întreaga lume, una dintre cele mai semnificative sărbători liturgice ale sărbători liturgice ale creștinismului, iar tradițiile asociate variază în funcție de confesiune.

În Biserica Ortodoxă, pregătirile pentru Crăciun încep cu Postul Crăciunului, o perioadă de patruzeci de zile de post și rugăciune, în timp ce Biserica Catolică sărbătoresc acest timp prin Advent, o perioadă de patru săptămâni de așteptare spirituală. Crăciunul face parte din cele 12 praznice împărătești ale bisericilor de rit bizantin, având un loc central în calendarul liturgic.

În România, Crăciunul este sărbătorit timp de trei zile, cu ziua de 25 decembrie în prim-plan, urmată de a doua zi de Crăciun, pe 26 decembrie. Este o sărbătoare publică în multe țări, celebrată religios de majoritatea creștinilor și cultural de mulți necreștini, devenind un moment de bucurie care unește familiile și comunitățile într-un spirit autentic de sărbătoare.

Relatările din Noul Testament descriu Nașterea lui Iisus Hristos în Betleem, conform profețiilor mesianice. Iosif și Maria, neputând găsi loc într-un han, au fost găzduiți într-un staul, unde s-a născut Pruncul Sfânt. Îngerii au vestit nașterea păstorilor, care au răspândit vestea cu bucurie.

Potrivit wikipedia, stabilirea datei exacte a nașterii lui Iisus a fost îndelung discutată. În secolul al IV-lea, Biserica Creștină a fixat 25 decembrie ca dată oficială, coincizând cu solstițiul de iarnă din Imperiul Roman, la nouă luni după Bunavestire, sărbătorită pe 25 martie, zi ce marchează și echinocțiul de primăvară în calendarul roman.

Majoritatea creștinilor, inclusiv cei din România, sărbătoresc Crăciunul conform calendarului gregorian. Totuși, unele Biserici Creștine Răsăritene, care folosesc calendarul iulian, sărbătoresc Crăciunul pe 25 decembrie conform acestuia, corespunzător datei de 7 ianuarie în calendarul gregorian. Pentru creștini, semnificația Crăciunului nu se rezumă la data exactă a nașterii lui Iisus, ci la credința că Dumnezeu s-a întrupat pentru a mântui omenirea prin ispășirea păcatelor.

Obiceiurile de Crăciun în România reflectă o combinație armonioasă de tradiții precreștine, creștine și influențe moderne, seculare. Printre cele mai răspândite obiceiuri se numără oferirea de cadouri, cântatul colindelor – o tradiție profund legată de spiritul sărbătorilor –, participarea la slujbele religioase, pregătirea unei mese festive și decorarea casei cu bradul de Crăciun, luminițe, ghirlande și scene ale Nașterii Domnului.

În unele gospodării, în special cele catolice, dar și în mai multe familii ortodoxe sau seculare, sunt prezente elemente precum calendarele de Advent sau coronițele de Advent. Sărbătoarea este marcată și prin schimbul de felicitări, vizionarea unor filme tematice sau participarea la piese de teatru dedicate Nașterii lui Hristos, oferind un prilej de bucurie care reunește familiile și comunitățile într-un spirit autentic și cald.

De asemenea, figuri precum Moș Crăciun și Sfântul Nicolae joacă un rol central în aducerea cadourilor copiilor, fiecare fiind însoțit de propriile tradiții și legende. Crăciunul este totodată o perioadă importantă din punct de vedere economic, având un impact semnificativ asupra vânzărilor și activităților comerciale. În ultimele secole, această sărbătoare a căpătat o relevanță tot mai mare, nu doar în plan religios și cultural, ci și în cel economic.

Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun în diferitele regiuni ale ţării

În zona rurală a României, sărbătorile de iarnă păstrează încă tradiţii străvechi. Indiferent dacă sunteţi în Moldova, în Transilvania, în Oltenia sau în Dobrogea, iarna are o încărcătură anume.

Un amalgam de contraste caracterizează tradiţiile acestei perioade - mesele îmbelşugate, poveştile şi colinda tristă, cântecul vesel, dansul dramatic, căldura şi ospitalitatea gazdelor.

''Suntem o lume în care diversitatea acestor forme de manifestare umană aduc în atenţie elemente de un arhaism tulburător, pentru că în această parte de lume, în acest loc în care populaţia tracă, străveche, a avut norocul romanizării, să spunem, iar apoi, datorită Imperiului Latin de Răsărit şi a culturii bizantine şi a ortodoxiei, au reuşit, se spune de către specialişti, să realizeze acel tip de evanghelizare încă de la începuturile popoarelor care locuiesc în acest perimetru. Noi, românii, am păstrat inclusiv latinitatea, ceea ce ne face ca în aceste practici, în aceste obiceiuri, în aceste comportamente, pe care le eşalonăm de la Ajunul Crăciunului până la Bobotează, să descifrăm elemente care ne duc către antichitatea greco-latină, comportamente care ţin de culturile orientale ale celebrării soarelui, către Saturnaliile romane care începeau din 17 decembrie, să ne aflăm în acest moment al mântuirii prin naşterea Mântuitorului şi să punem laolaltă în acest creuzet de civilizaţie atât de multe lucruri care ne definesc şi care în acelaşi timp fac pasul peste timp pentru a demonstra originile străvechi. Colindatul este esenţa acestui moment, pentru că el înseamnă vestire'', a explicat prof. univ. Doina Işfănoni.

Colindele

Colindele se cântă, în funcţie de zonă, "de la începutul postului Crăciunului până la Bobotează'', de la Ignat, în Ajunul Crăciunului, în ziua de Crăciun, în noaptea de Crăciun, potrivit volumelor ''Sărbători şi obiceiuri'', Editura Enciclopedică (2001-2004).

Colinda şi corinda (< lat. calendae) sunt termenii care numesc textul oral ce se recită-cântă de către o ceată de tineri în special, în timpul celor 7-12 zile de facere a Anului Nou şi în alte câteva ocazii similare, explică ''Dicţionarul de Simboluri şi Credinţe Tradiţionale Româneşti'', de Romulus Antonescu (2009), ediţia digitală 2016 publicată pe http://cimec.ro.

În Bihor, Ţara Oaşului şi Maramureş, termenul corindă apare şi în refrenul textului de colind; în Transilvania de nord-vest, se spune "a cocuţa" sau "a cucuţa", în loc de ''a colinda'', iar în acest caz li se dau copiilor ca dar cocuţi (pâine mică, colăcel), spunându-se şi "a umbla la urat pentru a primi cocuţi". În sudul Moldovei, colindarea se face de către copii de 6-14 ani, în cete de câte 2-6, în zilele Crăciunului, denumirea fiind "Cu steaua", steaua fiind făcută de către copiii înşişi, în stil naiv.

În Oltenia, Muntenia şi sudul Moldovei (Tecuci), colindul este cunoscut sub denumirea de "Moş Ajun" ("Bună Dimineaţa la Moş Ajun") sau "Colideţe" ("Colindiş", prin Muscel), "Neţelaşu"("Neaţălaşu") prin şesul Munteniei răsăritene şi sudul Moldovei; apoi în Banat şi Transilvania vestică sub denumirea de "Piţărăi" (pizărăi, pizări), iar prin Banatul sud-estic şi Făgăraş este cunoscut sub denumirea de "Colindeţi", ca şi în Oltenia şi Muntenia, unde termenul acoperă şi sensul de copii care colindă şi pe cel al colăceilor care se dau în dar copiilor, evidenţiază sursa citată.

Şi cele patru volumele ''Sărbători şi obiceiuri'', Editura Enciclopedică (2001-2004) detaliază denumirile atribuite colindului din preajma Crăciunului: "Colindatul de Crăciun'' sau mai recent, ''de Moş Crăciunul" (Dolj), "Cu Bună Dimineaţa" (Gorj), "Cu Piţărăii de Crăciun" (Gorj), "La Ajun" (Mehedinţi), "Cu Ajunul" (Olt), "Cu cârligele după colaci" (Olt), "Cu bolindeţ" (Olt), "Colindătorii" sau "Merg în colindeţ cu Moş Ajunul" (Vâlcea), "Bună seara lui Crăciun, colindatul junilor" (Sibiu), "Cu florile dalbe" (Botoşani), "Leroi" (Galaţi), "Moş Crăciun" (Iaşi), ''Glob'', "cu globu" (Bacău), Colind sau virandă (Galaţi), "Cu naşterea Domnului" (Vaslui), "Neţelaşul'' sau ''Bună dimineaţa la Moş Ajun'' (Vrancea).

"Colindul şi colindatul constituie elementul ritual principal al societăţilor de feciori (confrerii), care colindă obişnuit mai întâi oficialităţile comunităţii (preot, primar etc.) şi apoi casă de casă, unde sunt aşteptaţi cu multă bucurie, iar acolo unde sunt fete de măritat sunt invitaţi să le joace, acest dans ritual semnificând fie augmentarea norocului fetelor, fie chiar primul lor joc, un fel de gest inaugural, de a fi pentru prima oară scoase în lume", arată lucrarea amintită.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰