Video Ce este boala Lyme, afecţiunea de care suferă cântăreaţa Adda

• Cele mai importante știri ale zilei sunt la Observator 19, Antena 1

Coşmarul Addei a început în urmă cu un an şi jumătate. Atunci, a ajuns la urgenţe cu o reacţie alergică severă. Pe corp îi apăruse o urticarie agresivă şi avea edem la nivelul gâtului. Artista a simţit dintr-o dată că nu mai poate respira. Au urmat clipe de panică. 

Însă artista a aflat acum, după un an jumătate de chin faptul că i s-a pus un diagnostic greşit. În realitate Adda suferă de Borelioza, cunoscută şi ca boala Lyme şi Bartonella.

Pentru că a fost depistată destul de târziu, afecțiunea i-a ajuns Addei în creier, motiv pentru care procesul de vindecare va fi unul şi mai dificil pentru artistă. Şi astfel, cântăreața a anunțat că se va retrage o perioadă din spațiul public.

Roxen, Bella Hadid, Justin Bieber, Ami Schumer sau Avril Lavigne sunt doar o parte din vedetele care suferă de aceeaşi afecţiune ca şi Adda. 

Ce este boala Lyme

Boala Lyme este o afecțiune bacteriană, transmisă de căpușele din genul Ixodes, insectă care transmite bacteria Borrelia burgdorferi. Deși majoritatea persoanelor mușcate de căpușe nu contractează boala Lyme, riscul de infecție crește pe măsură ce trece mai mult timp de la momentul mușcăturii. Pentru a evita complicațiile asociate bolii, este bine să știi care sunt primele simptome, care sunt stadiile bolii și în ce constă tratamentul.

Potrivit celor de la bioclinica.ro, boala Lyme apare dacă ești mușcat de căpușa contaminată cu Borrelia și dacă aceasta rămâne atașată de corp timp de 17- 48 de ore. Dacă descoperi pe piele o căpușă care pare umflată, este posibil să se fi hrănit suficient pentru a-ți transmite bacteria. Îndepărtarea căpușei cât mai repede este esențială pentru a preveni infecția.

Pentru a preveni boala Lyme, trebuie evitat pe cât posibil contactul cu solul, frunzele şi vegetaţia, în special în lunile mai, iunie şi iulie, când căpuşele nu sunt încă mature şi sunt greu de observat.

În evoluţia bolii Lyme au fost descrise trei etape: prima este reprezentată de o infecție localizată, urmând apoi etapa de infecție diseminată, culminând în final cu afectarea tardivă, cronică.

În general, diagnosticul este pus pe baza erupției cutanate și a prezenței celorlalte simptome specifice fiecărui stadiu al bolii Lyme. De asemenea, prezența durerilor musculare și paralizia unor mușchi ai feței pot întări diagnosticarea bolii Lyme. Totuși, cum nu toată lumea are simptome, iar unele persoane nu își amintesc să fi fost mușcate de căpușe, este necesară realizarea unor teste speciale de sânge. De asemenea, medicul poate vedea dacă sunt afectate articulațiile mari și va recomanda unul sau mai multe dintre următoarele teste: examen serologic pentru a determina IgM, IgG, IgA prin testele ELISA, imunofluorescenţă, proteina C reactivă şi  examen nespecific în funcție de simptome - leucogramă, TGP, electrocardiogramă, electroencefalogramă, tomografie computerizată (CT), RMN, examen neurologic sau oftalmologic.

Boala Lyme este tratabilă, mai ales dacă este detectată din vreme. De aceea, este recomandat să verifici pielea membrilor familiei după fiecare ieșire la pădure sau într-o altă zonă ierboasă. Astfel, vei putea preveni infecția, dacă insecta nu a pătruns în corp sau te vei putea trata, conform recomandărilor medicului, încă din primele stadii ale bolii.

Ce este bartonella

Bartonella, cunoscută şi ca boala ghearelor sau a zgârieturii de pisică este o boală infecţioasă, agentul patogen implicat implicat fiind Bartonella henselae.

Infecţia se produce prin inoculare cutanată ca urmare a unei zgârieturi sau muşcături de pisică, mai frecvent pui de pisică cu vârsta sub 6 luni. Contactul cu pisicile a putut fi evidenţiat la 90-95% din pacienţii cu boala ghearelor de pisică. Rezervorul zoonotic pentru B. henselae este reprezentat de pisici. Boală la pisici are o durată scurtă şi este asimptomatică. Puricii sunt consideraţi vectorii care transmit bacteria intre pisici. Nu s-a evidenţiat transmiterea interumană a infecţiei. Cele mai multe cazuri apar toamna sau la începutul iernii, posibil asociat cu creşterea numărului de pisici şi infestarea cu purici din timpul verii.

După inoculare, în 7 – 12 zile de la zgârietură apare prima leziune tegumentară. Limfadenopatia apare în 5 – 50 (medie 12 zile) zile de la apariția leziunii tegumentare și poate afecta unul sau mai mulți ganglioni.

Principalul simptom al bolii este reprezentat de limfadenopatie. Aceasta se poate asocia și cu manifestări sistemice: febră, cefalee, splenomegalie, lipsa poftei de mâncare.

Stabilirea diagnosticului se realizează pe baza datelor clinice (evidenţierea limfadenitei regionale acute sau cronice şi/sau a leziunii de inoculare), anamnestice (prezenţa în istoric a contactului cu pisici) şi de laborator (serologie pozitivă pentru B. henselae).

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰