Războiul din Ucraina, în pragul unei "escaladări fără precedent". Implicarea personală a liderilor mondiali exclude posibilitatea unui armistițiu - Analiză Dan Dungaciu

În opinia sa, "asistăm la o situaţie de "angajament reputaţional" al celor mai importanţi actori din jurul acestui conflict, pentru Vladimir Putin Ucraina fiind demult o chestiune personală, care nu trebuie neglijată".

"Când dai tot mai multe arme şi mai sofisticate, când liderii mondiali îşi asumă aproape personal miza conflictului, devine foarte greu, la o adică, să mai ieşi din el. Adică nu poţi ieşi fără victorie. Devine oarecum existenţial, chiar dacă nu era aşa ceva la început. Aici e problema acum. În 1969, în timpul războiului din Vietnam, Henry Kissinger, consilierul prezidenţial de atunci, a înţeles că Vietnamul are o valoare strategică mică pentru Statele Unite şi că acolo nu există o cale clară către victorie. Dar el a insistat pentru 500.000 de soldaţi americani, pentru că era vorba despre 'încrederea în promisiunile americane'. Şi aşa el şi preşedintele Richard Nixon au continuat implicarea SUA în război pentru încă patru ani, pentru a obţine o 'pace cu onoare' şi pentru a menţine reputaţia americană. Ce s-a întâmplat atunci se ştie. America a câştigat pe teren bătălia, dar a pierdut... la televizor! Să vedem ce va fi acum. Suntem în pragul unei escaladări fără precedent la nivelul declaraţiilor, a se vedea şi discursurile preşedinţilor american şi rus. Asta înseamnă fie că se pregăteşte o posibilă negociere, fie că războiul continuă indefinit", a susţinut Dan Dungaciu.

Mai este posibilă o nouă ofensivă împotriva Kievului?

Analistul este de părere că Rusia nu pare capabilă "să facă" o ofensivă care să vizeze Kievul.

"Suntem într-o ambiguitate. La finele lui 2022 se vorbea despre venirea iernii, îngheţul şi o ofensivă majoră ucraineană care, după preluarea Herson-ului, să închidă jocul. Nu a venit. Acum se aşteaptă ofensiva rusă - care, după unii, inclusiv şeful NATO, ar fi în derulare -, care va fi urmată de o contra-ofensivă ucraineană. Alţii spun că oricum Rusia nu are resurse pentru o ofensivă majoră, va fi una "regională", de mică intensitate, focalizată pe Donbas. Adevărul este că Rusia nu pare capabilă să facă o ofensivă care să vizeze Kievul. Dar problema e asta: dacă va reuşi - ceea ce nu e nici asta uşor - să cucerească toată regiunea Donbas, în principiu Moscova poate spune stop, obiectivele au fost îndeplinite, să înceapă negocierile...

Acesta este pericolul pe care îl văd mai aproape de noi decât 'cucerirea' Kievului şi schimbarea politică. Acesta a fost se pare planul iniţial al ruşilor, în februarie 2022, pus pe masa preşedintelui de către KGB, de intrare în Kiev cu trupe speciale şi eliminarea echipei de conducere - armata urma să furnizeze decorul ameninţător care, după ce erau eliminaţi liderii, să ducă la predarea ţării. Dar planul a eşuat graţie americanilor şi britanicilor şi nu văd posibilitatea efectivă de a se reveni la el. Repet - azi pericolele sunt de altă natură, mai puţin spectaculoase, dar tot nocive pentru Ucraina", a evidenţiat profesorul Dungaciu.

Dan Dungaciu a arătat, de asemenea, că "în acest moment Rusia controlează 20% din Ucraina, partea bogată, şi blochează prin asta orice integrare euroatlantică a ţării". "Nu te poţi duce acolo dacă nu îţi controlezi teritoriile. Pentru ruşi asta poate fi considerată o victorie strategică semnificativă. Şi, evident, ar fi. De aceea războiul nu se poate termina aşa şi nicio negociere nu este posibilă în aceste condiţii. Urmează cel puţin încă un episod major militar pe teren, în care Kievul trebuie să îşi refacă poziţia, inclusiv pentru o negociere finală de pe poziţii mai favorabile", a adăugat el.

Securitatea României, asigurată de NATO

În ceea ce priveşte poziţia României, la un an de la începerea războiului, a garanţiilor, politice şi militare, de securitate, Dan Dungaciu a subliniat că securitatea ţării noastre este asigurată "în primul rând de NATO", dar a precizat că ar trebui ca "ambele capete ale Flancului Estic, respectiv Baltica şi Marea Neagră, să fie tratate la fel de către Alianţa Nord-Atlantică".

"Aici e o ambiguitate care încă apare în spaţiul public. Cine ne asigură securitatea? Articolul 5 din Tratatul NATO sau faptul că luptăm împotriva Rusiei în Ucraina? Dacă acceptăm că doar participarea la războiul din Ucraina şi înfrângerea Rusiei pe teren este garanţia de securitate pentru noi şi pentru ceilalţi europeni - este una. Din această perspectivă, dacă Rusia nu este învinsă în Ucraina, va merge mai departe, nu ştim unde se va opri. În această perspectivă, evident, suntem într-o situaţie de securitate mult mai proastă. Securitatea României se joacă pe terenul Ucrainei. În cealaltă perspectivă, însă, subliniată ferm şi de preşedintele Joe Biden la Varşovia, securitatea României este asigurată în primul rând de NATO şi de Articolul 5. Prin urmare, războiul din Ucraina este important pentru configuraţia regională, dar nu decisiv.

Eu înclin să cred că preşedintele Biden are dreptate, mai ales că nu văd astăzi o Rusie capabilă, chiar şi în perspectiva unei 'victorii' în Ucraina, să meargă mai departe, inclusiv să declare război NATO. Nu cred asta. Ruşii pot fi nebuni, dar nu sunt proşti. Eu cred că Ucraina a fost atacată tocmai pentru că nu era în NATO. În mod concret, explicit, apropo de securitate, să vedem ce va rămâne la finalul războiului. Sper că acest război, o dată în plus, petrecut în regiunea Mării Negre, să transmită limpede un mesaj că cele două capete ale Flancului Estic, respectiv Baltica şi Marea Neagră, să fie tratate la fel de către NATO. Încă nu se întâmplă aşa şi nu îmi pot imagina ce ar mai putea să se petreacă pentru a înţelege că, aici, la Marea Neagră, trebuie prezenţă militară permanentă, cel puţin la nivelul preconizat în Polonia", a explicat preşedintele Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale 'Ion I. C. Brătianu' al Academiei Române.

Ucraina, o baieră în fața intervenției ruse în Republica Moldova

Potrivit acestuia, Moscova nu are cum să ajungă cu trupe în Republica Moldova câtă vreme Ucraina rezistă.

"Să o atace, dar pe unde? Dacă vorbim de dimensiunea militară, Moscova nu are cum să ajungă cu trupe în Republica Moldova câtă vreme Ucraina rezistă. Nu poate zbura până acolo, nu are pe unde, doar prin Ucraina sau spaţiul NATO. Ce are în Transnistria e nesemnificativ. Prin urmare, militar nu are cum să atace Republica Moldova, iar o intrare spre Bugeac fără a avea Odesa este, spun militarii, imposibilă. Iar ca să iei Odesa, va fi un război crâncen, de săptămâni, poate luni. Nu sunt foarte lămurit nici cu planurile de schimbare de regim de la Chişinău, cel puţin din ce a apărut public până acum.

Sigur că probleme sunt la Chişinău, oligarhii fugiţi şi neatinşi de justiţie până acum au tot interesul să submineze regimul Maia Sandu, singurul capabil să ţină Republica Moldova pe linia de plutire prin ajutoarele pe care le aduce şi fără de care ţara s-ar prăbuşi. Republica Moldova nu se poate susţine singură nici în condiţii de pace darămite de război. Că există o joncţiune între oligarhi şi coloana a 5-a rusă din Republica Moldova este foarte plauzibil. Dar să preia Rusia Republica Moldova în acest moment e hazardat să spunem. Nu are cum. Militar vorbind, în plus, ar trebui să o întreţină financiar - ceea ce Moscova nu a făcut niciodată şi nici nu ar avea cum. Cel puţin deocamdată, repet, nu văd pericole de invazie pentru Republica Moldova. Iar povestea cu renunţarea Rusiei la documentul strategic din 2012 care ar fi vizat Republica Moldova - aceasta e o glumă. Nu avea nicio legătură", a arătat Dan Dungaciu.

El a accentuat că Republica Moldova trebuie să primească acum sprijin pentru supravieţuire şi semnale că este percepută ca fiind parte a Vestului, a lumii occidentale.

"Şi aceste semnale au venit de la cel mai înalt nivel posibil. Republica Moldova are un şir de alegeri în 2023, 2024, 2025. Vor urma momente grele, dificile, fără artificii şi camere de luat vederi. Atunci va veni greul. Atunci, în această perspectivă, va trebui România să fie prezentă şi, eventual, să facă un Acord Snagov pentru Republica Moldova. Eu văd şi un minister pentru integrarea europeană a Republicii Moldova, făcut la Bucureşti, ca semnal politic şi strategic. Pe termen scurt, ce trebuie să facă Republica Moldova este să profite de conjunctură, să denunţe Formatul 5+2 pentru că un format în care se află Rusia agresoare este inoperant şi imoral, să nu facă concesii Tiraspolului prin negocieri care să ducă la supravieţuirea regimului marionetă rusesc de acolo şi să transmită limpede că demilitarizarea regiunii transnistrene, pe baza legii din 2005, să fie parte a unei eventuale negocieri regionale post-război. Atenţie: demilitarizarea înainte de democratizarea regiunii, exact cum prevede legea din 2005, pentru că democratizarea înainte de demilitarizare ar crea un statut special pentru regiunea separatistă pro-rusă, care nu ar face decât să ţină Republica Moldova în afara Occidentului şi al spaţiului euroatlantic. Şi în afara României", a punctat Dungaciu.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰